Viața noastră este, de fapt, o călătorie. O călătorie permanentă în căutarea unui drum mai bun. Căutăm cele mai bune metode pentru a ne crește și educa copiii, pentru a-i integra în societate, și pentru a ne asigura că sunt fericiți.

Însă o dată cu diagnosticul de autism al copilului, călătoria devine una spre necunoscut.

Înainte să aibă un copil, mulți părinți se gândesc că totul va fi  ca o excursie la mare: plăcută și însorită. Iar în cazul unui copil special, ne trezim cu o altă destinație: mai exact, trebuie să escaladăm  un munte. 

În această călătorie cu autismul trebuie să ne adunăm toate resursele necesare. De ce? Deoarece trebuie să ne ajutăm copilul să își însușească abilitățile necesare pentru a-și atinge potențialul maxim.

Diagnosticul de autism

Un copil este diagnosticat cu autism când comportamentul acestuia se încadrează în câteva criterii specifice. Mai exact, copilul cu autism are deficite majore pe partea de interacțiune socială, comunicare, comportament și interese. 

Câteva din semnele timpurii ale tulburării de spectru autist sunt:

  • Lipsa contactului vizual adecvat
  • Copilul nu răspunde atunci când este strigat
  • Lipsa atenției împărtășite ( copilul nu arată cu degetul)
  • Lipsa jocului imaginativ spontan și diversificat
  • Întârzierea parțială sau totală a limbajului
  • Mișcări stereotipe și repetitive

Aceasta este doar o listă parțială a posibilelor simptome specifice autismului. Diagnosticul se bazează exclusiv pe manifestarea unor tipuri specifice de comportament. Iar diagnosticarea și intervenția timpurie sunt elemente importante în asigurarea unor rezultate cât mai bune. 

Totodată la unii copii cu autism se poate observa o hiperactivitate crescută. De cele mai multe ori ei  aleargă de colo-colo fără un sens anume. Putem pune acest lucru pe seama percepției lor gravitaționale, diferită față de a noastră.

Multă lume înțelege greșit imaginea unui copil cu autism, crezând că este vorba de un copil interiorizat, care stă într-un colț și nu face mai nimic, nu interacționează cu nimeni. Însă de cele mai multe ori aceasta imagine este complet falsă. Copiii cu autism pot să fie veseli, simpatici, hiperactivi și par să își dorească interacțiunea cu cei din jur, deși comportamentul lor nu exprimă acest lucru.

Mulți copii cu autism au totodată diverse comorbidități: tulburare hiperkinetică, dificultăți de procesare senzorială, epilepsie etc. Totodată multe caracteristici specifice autismului se regăsesc și în anumite sindroame genetice specifice, cum ar fi X fragil, și pot fi ușor confundate. În orice caz, tipurile de intervenții terapeutice sunt similare, majoritatea bazându-se pe manifestările de comportament specifice.

Care sunt cauzele autismului?

În prezent, nu există o analiză de sânge sau genetică prin care să poate fi identificată tulburarea de spectru autist. Fără a avea o analiză specifică, cum putem să știm cu siguranță că un copil are autism, și în ce zonă a spectrului se încadrează? Nu avem un răspuns clar în momentul de față. 

Dat fiind că tulburarea de spectru autist este atât de complexă, și nu există două persoane autiste la fel, probabil că există mai multe cauze posibile. Sau chiar o combinație de cauze. Oricum, cele mai multe studii sugerează că autismul ar avea cauze genetice.  

În general, părinții își pun multe întrebări și depun mult efort pentru a afla motivul pentru care copilul cu autism se comportă într-un anumit fel. Însă aceasta luptă de aflarea a cauzei exacte poate să fie de multe ori o pierdere de timp și energie. Nu există nici un element care să provoace apariția autismului la copil și care să poată fi controlat de părinte. 

Ce putem să facem?

În loc să căutam cauze și etichetări exacte, cel mai important este să ne focusăm pe intervenția potrivită pentru copil, identificând cele mai bune terapii. Cu cât mai repede , cu atât mai bine.

Primul pas este confirmarea diagnosticului de către un medic psihiatru specializat. Totodată acest medic va urmări periodic evoluția copilului și va prescrie medicația necesară, dacă este cazul.

Apoi, la fel de importantă, este demararea unui plan de acțiune. Iar pentru acest lucru, este necesară identificarea terapiei potrivite pentru copil.

Cel mai cunoscut tip de terapie pentru copiii cu autism este Terapia ABA ( Applied Behavioural Analysis – Analiza Comportamentală Aplicată). Această terapie are la bază învățarea comportamentelor (sociale, motorii și verbale) și folosește proceduri specifice pentru a duce la schimbarea comportamentului și pentru a ajuta copilul cu autism să ducă o viață cât mai independentă. 

Când vorbim despre recuperarea unui copil cu autism, nu trebuie să punem accentul pe perspectiva de tipul “totul sau nimic”. E important fiecare progres, și fiecare mic pas reprezintă o reușită în călătoria de “escaladare” a muntelui. 

În viață trebuie să facem față sarcinilor trasate pentru fiecare dintre noi, iar câteodată situațiile în care ne găsim ne cer multe resurse și un plan bun de acțiune. 

Și ce facem atunci? Escaladăm! Iar specialiștii din Autism Voice te pot ajuta cu resursele necesare pentru această călătorie.

Dacă ai nevoie de ajutor, ne puteți contacta la 0756 678 219.

Articol scris de Teodora Pop, consilier specializat în consilierea părinților de copii cu tulburări de dezvoltare (autism, ADHD), părinte de copil cu autism.

Pe Teodora o puteți găsi aici: https://www.universulmagic.ro sau îi puteți adresa întrebări la 0729 106 859.

Vrei să primești săptămânal informații despre autism și nu numai? 

Abonează-te la newsletter aici: https://autismvoice.substack.com/