Chiar și adulților le este greu să aștepte. Copiilor le este și mai greu să-și controleze nevoia de mișcare, dorința de a obține un lucru pe care și-l doresc aici și acum, impulsul de a se îndepărta de adult atunci când acesta stă la rând sau de a răbda când mama este la cumpărături.
Pentru majoritatea copiilor mici, mai ales pentru cei cu TSA sau tulburări de învățare, conceptul de timp este dificil de înțeles, iar expresii precum ”mai stăm 5 minute” sau ”trebuie să mai aștepți puțin” nu oferă repere clare, ba chiar declanșează imediat reacții precum plânsul, agitația sau protestul.
Destul de multe comportamente dificile pot apărea ca urmare a lipsei abilității de a aștepta. Dacă vă întrebați de ce este important să-i învățăm pe copii să aștepte, răspunsul este acesta: a aștepta este un comportament pivot, adică are impact asupra învățării altor abilități mai avansate.
În mediile sociale copiii trebuie să aștepte atunci când adulții trebuie să aștepte, când sunt în clasă, în parc, acasă, în magazine, la aeroport etc.
Atunci când unui copil îi este greu să aștepte, pot apărea situații precum:
- Dacă unui copil îi place să se dea pe tobogan, dar trebuie să-și aștepte rândul în spatele altor copii, îi poate împinge.
- Dacă trebuie să aștepte pentru ca educatoarea să le pună materialele pe masă, poate să tragă fișele altui coleg sau poate smulge ceea ce nu a primit încă.
- Dacă regula pentru a sări pe trambulină este aceea că fiecare copil sare singur, apoi își așteaptă rândul, este posibil ca nevoia de a aștepta să declanșeze furie.
Scenariile pot fi numeroase, iar majoritatea oamenilor observă comportamentele dificile, intervenind asupra lor neadecvat – blochează comportamentul, îi spun copilului să nu mai împingă, îl iau de la locul de joacă. Aceste abordări sunt nepotrivite din simplu motiv că nu răspund abilității deficitare, ci doar comportamentului în sine, care este un produs al lipsei abilității de a aștepta.
Cum îi învățăm pe copii să aștepte
- Putem crea un protocol de predare a abilității
Primul pas este de a identifica nivelul actual al abilității copilului. Cât poate el să aștepte acum?
Vom selecta câteva jucării sau activități preferate și vom evalua cât poate să aștepte până i se oferă accesul la acestea. Îi spunem să aștepte și urmărim timpul pe care-l poate aștepta.
A aștepta înseamnă că cel mic nu încearcă să ia obiectele sau să înceapă activitatea după ce i-ați spus să aștepte. Presupunând că cel mic poate aștepta 20 de secunde, obiectivul nostru în predare va începe de la 10-15 secunde, adică puțin sub media evaluată.
Următorul pas este de a selecta itemii – nu doar itemi tangibili, precum jucăriile sau jocurile, ci și activități diverse (să aștepte să iasă afară, să deschidem ușa, televizorul, să aștepte până când adultul îi poate oferi atenție etc.).
| Item | Timp | |||||
| Așteaptă o jucărie | 10 sec | 20 sec | 40 sec | 50sec | 1 min | 2 min |
| Așteaptă să punem muzică | ||||||
| Așteaptă la trambulină | ||||||
Timpul de așteptare va crește gradual, iar abilitatea va fi exersată zilnic. Putem folosi un timer sau orice suport vizual. Indicatorii care marchează faptul că cel mic trebuie să aștepte pot fi și ei folositori – un simbol sau un cartonaș. Putem folosi în unele situații un model – un presonaj sau o altă persoană – pentru a-i arăta copilului cum așteaptă altcineva, ce se întâmplă după ce a așteptat, dar și faptul că nu este singurul care trebuie să aștepte.
- Putem preda incidental
Pe parcursul zilei, în medii diverse, vom crea oportunități de predare.
La micul dejun – dacă copilului îi place iaurtul cu fructe, înainte de a i-l oferi îi vom spune ”așteaptă” sau orice instrucțiune naturală pe care o folosim în mod regulat, facem câțiva pași pentru a lua o linguriță și numărăm până la 10. Ulterior, vom număra fără ca cel mic să ne audă.
Înainte de a intra la locul de joacă – îi spunem copilului să aștepte puțin și ne prefacem că trebuie să căutăm ceva în geantă. Acțiunile pe care le realizează adulții au ca efect distragerea atenției și îi fac pe copii mai dispuși să aștepte.
În timpul unui joc – ne întrerupem pentru câteva secunde, îi spunem copilului să aștepte și ne prefacem că vorbim la telefon.
Oferiți laude suficiente! Recompensele suplimentare pot fi oferite în anumite situații, dar nu sunt necesare dacă cel mic își dorește itemul sau activitatea pentru care așteaptă. Recompensarea comportamentului de așteptare trebuie să fie naturală, prin însăși acțiunea sau jucăria ce devine disponibilă după timpul de așteptare.
Indiferent de contextul în care ne propunem să predăm abilitatea, timpul de așteptare trebuie să fie calculat în funcție de evaluarea inițială a capacității copilului de a aștepta. Practic, aici trebuie să demonstreze adulții că pot aștepta ca cei mici să învețe pas cu pas o abilitate.
Ramâi în contact cu noi. Săptămânal transmitem un email cu informații de specialitate cu și despre autism. Abonează-te aici: https://autismvoice.substack.com/
Claudia Matei,
Psiholog Autism Voice, BCABA