Cum alegem o persoană potrivită să ne însoțească copilul la școală sau grădiniță?; Ce fel de pregătire profesională trebuie să aibă acesta?; Cum comunicăm cu cadrele didactice?; Ce trebuie să facă un shadow?;

Acestea sunt unele dintre cele mai întâlnite întrebări pe care părinții le au cu privire la însoțirea copilului la școală sau grădiniță.

Din păcate, în România rolul însoțitorului în școală nu este reglementat și de multe ori, părinții se confruntă cu rezistente din partea cadrelor didactice atunci când vor să angajeze un shadow pentru copilul lor. Lucrul în echipă și comunicarea este esențială pentru a oferi cel mai bun sprijin copilului. Uneori, părintele, terapeutul și cadrul didactic au o viziune diferită asupra procesului de integrare a copilului și pot apărea conflicte. Un studiu din 2016 a abordat această problemă, iar rezultatele au arătat faptul că terapeutul însoțitor, și cadrul didactic prioritizează în mod diferit atribuțiile unui shadow în școli și grădinițe.

Cât de importantă este experiența terapeutului însoțitor?

Pentru a răspunde la această întrebare, este foarte important să cunoaștem ce rol are un shadow. Acesta nu este doar o persoană care “are grijă” de copil sau care îl ajută pe acesta să își îndeplinească sarcinile. Un shadow trebuie să fie un bun observator: în ce fel de comportamente se angajează copilul? Care sunt funcțiile comportamentului? Care este dinamica orei? Ce fel de relații există între colegii de clasă? Care sunt principalele arii unde copilul întâmpină dificultăți? Acest proces de observare nu se termină niciodată. În mod constant apar schimbări, iar terapeutul însoțitor trebuie să știe să le raporteze echipei. Un shadow trebuie să știe să utilizeze în mod corect orare vizuale și sisteme de tokeni, să știe să prompteze copilul în așa fel încât să sporească gradul de independenta a acestuia și să comunice optim cu cadrul didactic.

Experiența este, așadar, importantă. Deși activitatea însoțitorului este constant monitorizată de coordonatorul echipei, este necesar că acesta să dețină unele informațîi care să ii permită să acționeze optim atunci când este cazul.

Când și cum se formează relația dintre shadow și copil?

Acea “chimie” dintre copil și terapeut despre care vorbesc uneori părinții este înțeleasă uneori în mod greșit. Este evident că ne dorim ca cel mic să placă terapeutul și să își dorească să fie în preajma lui. Este important de știut, însă, că relația se va motifica de multe ori, în funcție de situațiile apărute. Așadar, a alege un shadow în funcție de atitudinea pe care copilul o are față de acesta poate fi o abordare greșită. Relația dintre cei doi trebuie creată înainte de începerea școlii sau a grădiniței. Nu putem trimite copilul împreună cu o persoană străină pentru el și să ne așteptăm că lucrurile să meargă bine. Cei doi trebuie să se imprietenteasca, dar mai mult decât atât, trebuie să se stabilească controlul instrucțional. Copilul nu va urma insructiile unei personae pe care nu o cunoaște în prealabil.

Ce și cât trebuie să știe cadrul didactic?

Mulți părinți își pun această întrebare din teamă ca cel mic să nu fie “privit altfel” sau discriminat de către cadrul didactic. Personal, consider că este foarte important că încă de la început, profesorul sau învățătorul să fie informat cu privire la diagnosticul copiluliui, dificultățile pe care acesta le are și mai ales, cu privire la rolul însoțitorului. Mai mult decât atât, el trebuie să știe ce fel de instrumente se vor folosi cu copilul și mai ales, de ce. De exemplu, un tabel de tokeni poate atrage atenția celorlalți copii și acest lucru îl poate deranja pe cadrul didactic. De aceea, este important să i se explice ce înseamnă acele “fete vesele” pe care copilul le primește și de ce sunt ele importante. Împreună, se pot găși soluțîi pentru a nu aprea probleme printre ceilelti copii din clasă. De exemplu, și ceilalți colegi pot primi la finalul zilei un sticker sau o medalie.

Este copilul meu tratat la fel că ceilalți copii din clasa?

Aici este important să înțelegem ce înseamnă a fi tratat la fel că ceilalți. Este evident că nimeni nu își dorește că cel mic să fie discriminat de către cadrele didactice. Cu toate acestea, copiii cu TSA au uneori nevoie de anumite lucruri de care ceilalți copii nu au nevoie. De exemplu, terapeutul însoțitor poate solicită cadrului didactic să ignore anumite comportamente nedorite cu scopul de a evita întărirea acestora. În alte cazuri, profesorul sau invatatastorul va fi rugat să preia managerierea sistemului de tokeni sau să îi distribuie copilului unele sarcini în mod diferit;

De ce cadrul didactic nu colaborează cu echipa terapeutică?

Acesta este un subiect foarte important. Ne place sau nu, există școli și grădinițe în care terapeutul însoțitor nu este acceptat sau este tratat într-un mod necorespunzător. Este important, însă să privim situația din ambele perspective. Modul în care comunicăm cu cadrul didactic este foarte important. Acesta nu este acolo doar pentru copilul nostru, are de manageriat o clasa cu un număr mai mare sau mai mic de copii. Gradul de disponibilitate variază în funcție de mai multe aspecte. Pentru început, atât părintele cât și însoțitorul trebuie să transmită inforamtii și sugestii fără a se impune într-un mod negativ. Nimeni nu îi spune cadrului didactic cum să își facă meseria, nimeni nu e acolo pentru a-i evalua activitatea. Fiecare are un alt rol în clasa și o pregătire diferită. Așa cum unele cadre didactice nu dețîn informațîi cu privire la terapia comportamentală, nici noi nu cunoaștem aspect ce țîn de organizarea materiei și predarea la clasa. Așadar, relația dintre părinte, cadru didactic și shadow trebuie să fie, mai întâi de toate, una bazată pe respect reciproc. Iată câteva sfaturi pentru o comunicare asertivă:

  • Argumentați- lucrurile nu vor fi făcute pentru că “trebuie”. Asigurați-va că învățătorul a înțeles motivul pentru care îi solicitați un anumit lucru;
  • Ascultați întotdeauna părerea cadrului didactic- el poate să ne ofere un feedback obiectiv, privind situația dintr-o altă perspectiva;
  • Dacă sunt neînțelegeri între însoțitor și cadru didactic, ele trebuie discutate deschis în cadrul unei ședințe. Comunicarea de tipul “telefonul fără fir” nu este benefică și poate fi interpretată negativ de către învățător;
  • Compromisuri- oricât ne-am dori, la școală nu avem aceeași libertate de lucru pe care o avem într-o ședința de terapie individuală. Așadar, încercați să acceptați unele dorințe ale cadrului didactic dacă acestea nu infuenteaza foarte mult calitatea intervenției comportamentale;
  • Nu oferiți sfaturi cu privire la ce trebuie să facă învățătorul cu ceilalți copii din clasa. Deși de multe ori observați greșeli ale acestuia, încercați să nu impuneți nimic în acest sens, decât dacă sfatul va este solicitat;
  • Respectați programul cadrului didactic și asigurați-va că transmiteți informațiile într-un moment potrivit. Deși intențiile sunt bune, nu putem agasa profesorul în fiecare pauză sau să îl contactăm excesiv în timpul lui liber;
  • Nu subminați autoritatea cadrului didactic- dacă acesta a dat o instructive copilului, nu interveniți în acel moment; notați-va observatile și discutatile ulterior;

Ce influență are terapeutul însoțitor asupra celorlalți copii?

Este important de știut că terapeutul însoțitor poate interveni  și comunica cu ceilelti copii din clasa doar în măsură în care acțiunile acestora influențează în mod direct copilul însoțit. Atenție însă la respectarea unor limite. Shadow-ul este un adult printre copii, ceea ce înseamnă că reprezintă o autoritate. Cu toate acestea, intervenția lui trebuie exercitată respectând dorințele celuilalt copil. De exemplu, dacă un copil din clasa nu se simte comfortabil să interacționeze cu copilul dumneavoastră sau nu dorește acest lucru din varii motive, însoțitorul nu trebuie să intervină.  Este de la sine înțeles că, în situația în care copilul însoțit este agresat sau neîndreptățit, shadow-ul trebuie să intervină. Se recomandă, însă informarea cadrului didactic cu privire la situația apărută.

Ioana Budău,

Psiholog ATCA