1. Construirea relației între profesor și elev

Acordă timp pentru a construi relația cu elevul. Copiii dezvoltați neurotipic înțeleg profesorul “arhetip” și răspund în mod pozitiv feedbackului constructiv oferit de acesta. Lipsa înțelegerii elementelor sociale face parte din problematica tulburărilor din spectru autist. Din acest motiv, copiii cu TSA nu vor răspunde instrucțiilor cadrului didactic pentru că îi înțeleg statutul, ci dacă înțeleg ceea ce li se cere.

Este important ca profesorul să își construiască o relație cu copilul, astfel încât lauda și atenția pozitivă obținută din partea acestuia să aibă valoare și semnificație.

În primele zile, rolul profesorului este acela de a cunoaște și de a stabili o relație cu elevul. În acest sens, jocurile sau discuțiile bazate pe interesele copilului pot ajuta.

  1. Distracție la școală

Uneori, integrarea poate deveni dificilă. Printre reguli, lecții, schimbarea structurii, comportamente sociale deficitare, nu este de mirare că mulți dintre copii ar prefera să stea acasă. Desigur, adaptarea la regulile școlii reprezintă un mod important pentru a pregăti copiii pentru lumea reală. Cu toate acestea, atunci când profesorul are de-a face cu un copil care are un istoric de refuz școlar, o idee eficientă este aceea de a face integrarea în școală să devină o experiență cât mai bună cu putință.

Este important ca în primele zile sau săptămâni de școală profesorul să asocieze mediul academic cu activități distractive și plăcute pentru elev.

  1. Managementul comportamentului

Profesorii și educatorii au ca obiectiv predarea de noi abilități. Acest lucru devine imposibil dacă au în față un copil cu probleme comportamentale. Nu este doar utilă, ci necesară rezolvarea problemelor comportamentale. Abia după rezolvarea acestor probleme, copilul va fi capabil să învețe. Există numeroase articole și cărți despre strategiile de management al comportamentului și despre suportul pozitiv acordat copilului, iar abordarea aleasă depinde de problemele de comportament ale copilului.

  1. Explicarea regulilor și oferirea perspectivelor

Nu este indicat să se pornească de la ideea că elevul cunoaște și respectă regulile. Sintagma “trebuie să știe mai bine” sau “ar fi trebui să știe” nu este utilă pentru cadrele didactice care lucrează cu copii ce au fost diagnosticați cu autism. Așadar, este mai bine ca profesorul să înlăture ceea ce crede că elevul ar trebui să știe până acum.

Explicarea regulilor într-o modalitate cât mai clară și repetarea acestora ori de câte ori este necesar poate conduce pe termen lung la respectarea acestora. Scrierea regulilor și exemplificarea acestora în imagini îi va ajuta pe copiii cu TSA să le înțeleagă și să le respecte cu mai multă ușurință. Când elevul cu TSA înțelege motivul din spatele unei reguli și realizează că nu este o regulă numai pentru că un adult a spus acest lucru, el devine mai cooperant și dispus să urmeze regulile clasei împreună cu ceilalți colegi.

  1. Zona de relaxare

Ideal, în orice sală de clasă ar trebui să existe o zonă de relaxare pe care elevul cu TSA să o poată accesa ori de câte ori cerințele de la clasă îi depășesc capacitatea de a face față sau pentru momentele în care copilul necesită acces stimularea senzorială. Această zonă poate fi dotată cu obiecte preferate ale copilului: cărți, jucării etc.

  1. Pauza

Cei mai mulți dintre oameni au nevoie de pauze regulate pentru a trece prin zilele mai aglomerate, iar copiii nu fac excepție. Funcția din spatele refuzului scoalar este aceea de scăpare-scăpare de cerințele scoalare, sociale sau senzoriale. Este indicat ca profesorul să ofere elevului cu TSA o “scapare” fără ca acesta să recurgă la comportamente negative pentru a o obține.

În timp ce mulți elevi cu TSA se integrează cu ușurință în sistemul școlar, alții sunt expuși riscului de participare scăzută sau chiar abandon școlar. De aceea, este important să se dezvolte strategii pentru o mai bună integrare a acestora.

Andra Tabără, Psiholog, Consultant ABA