În acest articol „In Defense of Applied Behavior Analysis and Evidence-Based Practice” (Travers & Tincani, 2025) autorii analizează criticile răspândite la adresa ABA — multe provenind din afara domeniului, dar și din interior — și evaluează dacă aceste afirmații sunt susținute de dovezi științifice.

Concluzia lor este clară: majoritatea acuzațiilor nu au suport empiric și derivă din concepții greșite vechi, nu din date. ABA, atunci când este practicată etic și bazată pe dovezi, promovează autonomia, bunăstarea și îmbunătățiri semnificative ale calității vieții.

Punctele cheie din articol:

1. ABA are o fundație științifică solidă

Peste 50 de ani de cercetare demonstrează eficacitatea ABA în predarea abilităților utile, îmbunătățirea independenței și reducerea comportamentelor periculoase.
Deși ABA este o știință, obiectivele intervenției sunt ghidate de valori și sunt modelate de clienți, familii și comunitățile lor.
Un principiu central: focus pe schimbări care contează în viața de zi cu zi (validitate socială).

2. Rădăcini istorice și culturale ale criticilor anti-ABA

Rezistența la ABA reflectă adesea credințe culturale vechi despre comportament (ex. determinism moral, voință internă), nu știința comportamentală.
Asemenea criticilor aduse teoriei evoluționiste, analiza comportamentală este frecvent înțeleasă greșit deoarece contestă presupuneri tradiționale.
Social media amplifică aceste mituri și poate îndepărta familiile de intervenții eficiente, orientându-le spre metode nevalidate.

3. Criticile comune sunt în mare parte nesusținute

A. Afirmațiile mișcării neurodiversității (ND)
ND promovează acceptarea și acomodarea — valori pe care ABA le integrează deja, precum alegerea, comunicarea augmentativă și intervențiile bazate pe punctele forte.
Multe critici asociate ND (ex. ABA „normalizează”, „face rău”, „suprimă identitatea”) nu se bazează pe dovezi și se sprijină pe relatări personale.
Unele grupuri ND, precum ASAN, promovează practici discreditate (ex. comunicarea facilitată) în timp ce resping ABA.
Aceste narațiuni influențează opinia publică și chiar unii practicieni ABA, în ciuda lipsei validității științifice.
B. Critica „modelului medical”
Afirmațiile că ABA ar fi ancorată într-un model medical dăunător sunt inexacte.
Medicina modernă este preventivă și bazată pe dovezi, nu axată pe „repararea defectelor”.
ABA se concentrează pe mediu, istoric de învățare și context, nu pe patologie.
Considerarea oricărei intervenții medicale ca fiind dăunătoare este eronată; unele tratamente (ex. pentru fenilcetonurie) au schimbat radical vieți.
C. „ABA provoacă traumă” / „ABA este abuz”
Aceste afirmații se bazează adesea pe practici depășite din anii ’70–’80, în special studii timpurii ale lui Lovaas care includeau proceduri punitive.
Domeniul a evoluat semnificativ, implementând standarde etice stricte și un accent predominant pe întărire pozitivă.
Compararea ABA de astăzi cu practicile istorice este la fel de nejustificată ca evaluarea medicinei moderne în funcție de tehnicile din secolul XIX.
Entuziasmul actual pentru abordări „trauma-informed” nu are o bază empirică solidă; multe dintre principiile promovate (alegere, colaborare, predictibilitate) sunt deja parte a unei practici ABA de calitate.

4. Riscurile dezinformării

Dezinformarea îi descurajează pe părinți să caute intervenții eficiente.
Distrage atenția de la identificarea problemelor reale din practică.
Narațiunile false pot determina profesioniștii să renunțe la strategii eficiente, limitând oportunitățile de învățare ale clienților.

5. Practica bazată pe dovezi trebuie să rămână centrală

Analiștii comportamentali au responsabilitatea de a evalua critic afirmațiile — mai ales criticile — pe baza rigorii științifice, nu a ideologiei.
Profesioniștii aflați la început de carieră sunt deosebit de vulnerabili la dezinformare atunci când workshopurile sau social media prezintă opinii drept fapte.
Practica bazată pe dovezi presupune:
– gândire critică
– evaluarea datelor
– angajament față de normele științifice

6. Validitatea socială ≠ Acceptarea oricărei opinii

Validitatea socială presupune ascultarea părților interesate, dar nu înseamnă validarea opiniilor bazate pe informații eronate.
Mișcarea ND nu reprezintă toți indivizii autiști — în special pe cei cu nevoi complexe, care se bazează pe ABA. Adoptarea necritică a mesajelor „neurodiversity-affirming” poate limita accesul la intervenții eficiente.

Concluzia generală sustinută de autori este că domeniul ABA trebuie să rămână ancorat în dovezi empirice, rigoare științifică și practică etică, evitând presiuni ideologice și afirmații nefondate. ABA este o disciplină profund umanistă, care a evoluat semnificativ și continuă să îmbunătățească viețile persoanelor cu autism și dizabilități de dezvoltare.

Un articol scris de Psih. Anca Dumitrescu, Președinte Autism Voice