Atenția împărtășită este abilitatea de a împărtăși același focus pe ceva anume (persoane, obiecte, concepte sau evenimente) împreună cu altcineva. Această abilitate implică și capacitatea de a capta, menține și transfera atenția. Este definită, de asemenea, ca fiind un comportament de comunicare dezvoltat timpuriu prin care două persoane împărtășesc atenția pentru un anumit obiect sau eveniment, scopul acestui comportament fiind relaționarea cu cei din jur.
Dezvoltarea acestei abilități este considerată ca fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea ulterioară a abilităților sociale și de limbaj, precum și a achizițiilor și a dezvoltării cognitive a copilului mic.
Atenția împărtășită dintre două persoane poată să includă:
– Atenția- atunci când două sau mai multe persoane sunt atente la același lucru.
– Emoții- atunci când două sau mai multe persoane împărtășesc aceeași stare emoțională.
– Intenții- atunci când două sau mai multe persoane împărtășesc același scop din dorința de a îndeplini același lucru, știind ca fac asta împreună.
Exemple ale acestei abilități:
– Copilul trebuie să aibă capacitatea de a face contact vizual pentru a obține astfel informații despre: cum se simte cealaltă persoană, sau ce încearcă cealaltă persoană să facă.
– Copilul trebuie să aibă capacitatea de a urmări privirea unei alte persoane să își dea seamă astfel la ce se uită aceasta.
Pentru ca această abilitate să se poată, dezvolta copilul trebuie să poată să :
– Se orienteze și să participle la activitate împreună cu partenerul.
– Să își mute atenția între persoane și obiecte.
– Să își împărtășească starea emoțională cu alte persoane.
– Să urmărească cu privirea ce indică o altă persoană.
– Să poată să atragă atenția unei alte persoane pentru a-i arăta obiecte, evenimente, cu scopul de a împărtăși experiența cu aceasta.
Atunci când vorbim despre atenția împărtășită avem în vedere două moduri prin care copiii pot include această abilitate în viața de zi cu zi:
– De a răspunde la atenția împărtășită: abilitatea de a-și îndrepta atenția spre ceva ce îi este indicat prin privire sau cu degetul.
– Abilitatea de a iniția atenția împărtășită prin atragerea atenției asupra unui lucru sau asupra unui eveniment
Copiii vor răspunde la atenția împărtășită în următoarele moduri:
– Imperative-prin formularea de cereri cu ajutorul gesturilor sau prin îndreptarea privirii spre obiectul sau evenimentul droit.
– Declarative- prin comentarii despre evenimentul sau persoana de interes.
Copiii neurotipici își dezvoltă această abilitate în mod natural în primii 3 ani din viață, apoi ar trebuie să inițieze atenția în mod natural și firesc.
Copiii cu TSA înregistrează deficite importante în dezvoltarea acestei abilități în stadiile incipiente de dezvoltare. Aceste deficite se mențin de-a lungul acestei perioade. Copiii cu TSA:
– Au incapacitatea de a se orienta spre anumite sunete sau de a-și muta atenția către cineva care vorbește sau încearcă să le comunice ceva.
– Au dificultăți în direcționarea privirii spre ceva ce ar trebui în mod normal să le atragă atenția.
– Au dificultăți în a indica un obiect sau un eveniment de interes sau în a-și muta atenția spre ceva ce le este indicat de către o altă persoană