Trăim într-o lume digitală, unde internetul nu mai este doar un instrument de informare, ci și un spațiu de socializare, exprimare și învățare. Totuși, odată cu accesul tot mai ușor la tehnologie, au apărut și comportamente care pot răni sau afecta emoțional — unul dintre ele fiind cyberbullying-ul, adică hărțuirea online.

Dacă, în trecut, conflictele între copii se petreceau mai ales în spațiul școlii, astăzi ele pot continua în mediul virtual, oricând și oriunde. Din păcate, internetul oferă anonimat și vizibilitate în același timp, iar combinația poate duce la comportamente nedorite, care lasă urme emoționale.

Ce înseamnă, de fapt, cyberbullying

Cyberbullying-ul se referă la comportamente repetate care urmăresc să umilească, excludă sau pună într-o lumină negativă o altă persoană prin intermediul mediului online. Poate însemna mesaje jignitoare, glume făcute pe seama cuiva în grupurile de chat, publicarea unor fotografii fără acord, imitarea unei persoane prin conturi false sau excluderea intenționată din conversații și grupuri.

Spre deosebire de interacțiunile directe, mediul online amplifică impactul prin viteza cu care circulă informațiile și prin faptul că mesajele pot rămâne vizibile mult timp. O glumă nepotrivită sau un comentariu răutăcios pot fi văzute de sute de persoane în câteva minute, ceea ce poate provoca rușine, teamă sau retragere socială.

Efectele asupra copiilor și adolescenților

Copiii și adolescenții care trec prin astfel de experiențe pot deveni mai retrași, pot evita rețelele sociale sau conversațiile online, pot avea scăderea stimei de sine, anxietate sau dificultăți de concentrare la școală.

Pentru mulți tineri, lumea online este o parte importantă a identității lor — locul unde își construiesc relațiile și primesc validare. Atunci când această zonă devine una de conflict, impactul emoțional este real și necesită sprijin și înțelegere, nu mustrări sau pedepse.

Rolul adulților: prezență, nu control

Adulții au un rol esențial în a crea un climat de siguranță și deschidere. Primul pas este observarea atentă a schimbărilor de comportament: retragerea bruscă, evitarea telefonului sau iritabilitatea pot fi semnale că ceva se întâmplă.

Este important să fim parteneri de dialog, nu anchetatori. Să întrebăm cu calm, să ascultăm fără a trage concluzii rapide și să oferim copilului sentimentul că este în siguranță să vorbească.

În același timp, este esențială educația digitală. Copiii trebuie să știe cum să se protejeze online:

• să nu distribuie informații personale,
• să nu răspundă la mesaje răutăcioase,
• să folosească opțiunile de blocare și raportare,
• și, mai ales, să discute cu un adult atunci când se simt inconfortabil cu ceva văzut online.

Iar dincolo de reguli, adulții pot modela comportamentele pozitive: respectul, empatia, autocontrolul și asumarea propriilor acțiuni, chiar și în mediul digital.

Construirea unui spațiu online sigur

Cyberbullying-ul nu este o problemă a tehnologiei, ci o reflexie a relațiilor dintre oameni. Tehnologia devine un instrument – bun sau rău – în funcție de cum alegem să o folosim.

De aceea, soluția reală vine din educație și cooperare. Școlile, părinții, specialiștii și organizațiile trebuie să colaboreze pentru a le oferi copiilor nu doar reguli, ci și competențe emoționale și sociale care să îi ajute să navigheze lumea digitală cu discernământ.

Recomandări pentru părinți:

1. Ascultați cu răbdare. În loc să corectați imediat, arătați disponibilitate și empatie. Copilul are nevoie să fie întâi înțeles, nu analizat.
2. Validați emoțiile. Spuneți-i că este normal să se simtă rănit, speriat sau confuz. Recunoașterea emoțiilor ajută la vindecare.
3. Stabiliți limite clare și negociate. Timpul petrecut online și tipurile de conținut accesate pot fi stabilite împreună. Copilul se simte respectat atunci când are un cuvânt de spus în stabilirea regulilor, însă deciziile vor fi luate in colaborare cu părintele.
4. Folosiți aplicații de control parental, cu scop educativ. Nu ca o formă de control, ci pentru a proteja copilul și a-l ghida în învățarea utilizării responsabile a tehnologiei. Aceste aplicații pot filtra conținutul inadecvat, monitoriza timpul petrecut online și ajuta părinții să observe tiparele de utilizare a device-urilor.
5. Păstrați dovezile. Capturile de ecran pot fi utile dacă este nevoie de o discuție cu școala sau cu platforma online.
6. Stabiliți limite clare, dar negociate. Timpul petrecut online, platformele folosite și regulile de comunicare pot fi stabilite împreună.
7. Educați prin exemplu. Copiii învață mai mult din modul în care adulții interacționează online decât din ceea ce li se spune. Evitați reacțiile impulsive online și arătați cum se poate discuta respectuos chiar și atunci când există opinii diferite.
8. Discutați despre consecințe reale. Nu pentru a speria, ci pentru a înțelege cum acțiunile din mediul online pot influența relațiile din viața reală.
9. Creați momente fără ecrane. Stabiliți perioade clare în zi, cum ar fi mesele sau serile, în care toți membrii familiei lasă deoparte device-urile. Aceste momente consolidează legătura emoțională și comunicarea directă.
10. Căutați sprijin specializat. Dacă observați retragere, anxietate sau tristețe prelungită, apelați la un psiholog. Intervenția timpurie face diferența.

Cyberbullying-ul poate fi prevenit prin educație, empatie și dialog. Când adulții rămân implicați, atenți și dispuși să învețe alături de copii, mediul online devine nu un pericol, ci o oportunitate de dezvoltare și conectare.