Unul din patru bebeluși (vârstă 0-12 luni) și unul din doi copii de 2 ani utilizează internetul în fiecare zi.

Copiii și adolescenții americani petrec zilnic între 5 și 7 ore pe zi cu ochii ațintiți în dispozitivele cu ecran (inclusiv televizoare). În anii 1990, era vorba de 3 ore.

Copiii de 8-10 ani alocă în medie 6 ore dispozitivelor cu ecran, iar în cazul celor de 11-14 ani vorbim despre 9 ore.

Adolescenții suedezi petrec aproximativ 4 ore pe zi pe telefon. În Suedia, unul din trei copii și adolescenți petrece 5 sau mai multe ore sedentare pe ecran – iar acest timp nu include orele de la școală.

Într-un sondaj la care au participat 4.000 de tineri, unul din șapte a spus că dedică cel puțin 6 ore pe zi rețelelor de socializare.

Jumătate dintre adolescenți își verifică telefonul mobil cel puțin o dată pe noapte. Potrivit unui sondaj, unul din zece își verifică telefonul de cel puțin zece ori pe noapte (da, ai citit bine!).

Aceste cifre sunt de acum câțiva ani. Probabil că multe dintre ele sunt chiar mai mari acum.

Totul a explodat în 2011. Între 2010 și 2016, utilizarea internetului a trecut de la aproape deloc la aproximativ 4 ore pe zi de persoană. Sunt cifre de-a dreptul incredibile. Omul nu și-a mai schimbat niciodată comportamentele atât de mult, într-un timp atât de scurt, așa cum a făcut-o în ultimii ani.

Ce făcea lumea înainte, când avea atât de mult timp la dispoziție?

Recomand cartea „Creierul ecranului” de Anders Hansen, inclusiv de citit de către adolescenți. Este ușor de citit și cred că vor înțelege mai bine anumite aspecte legate de cum influențează ecranele funcționarea creierului.

Creierul este format din mai multe componente care își transmit semnale cu ajutorul mai multor substanțe. Una din aceste substanțe este dopamina și este importantă pentru fiecare dintre noi. Dopamina ne îndreaptă atenția asupra a ceea ce este bun pentru noi.

Dopamina este eliberată atunci când experimentăm ceva nou, plăcut. Poate că cea mai importantă sarcină a dopaminei este aceea de a ne spune asupra a ce să ne concentrăm, care este cel mai important lucru în acel moment. Exact cu asta se luptă mulți copii și adolescenți în prezent.
Creierul vrea să economisească energie cât mai des posibil, tocmai pentru că o treime din toată energia pe care o consumă este folosită pentru a ne menține creierul în funcțiune.

Creierul caută mereu soluții care implică efort minim și consum redus de energiehack. El vrea să primească mici impulsuri de dopamină fără să fie nevoit să muncească prea mult pentru asta.
Pentru copii, cele mai rapide și ieftine (consum redus de energie) impulsuri de dopamină vin de la dispozitivele cu ecran. Acestea au o capacitate incredibilă de a furniza impulsuri de dopamină. Asta este motivul pentru care devenim dependenți de ele.

Dorința noastră de a descoperi permanent ceva nou ne face să dăm click după click și să sărim de la o pagină la alta, de la o aplicație la alta, mereu în căutare de noi experiențe și like-uri. În tot acest timp suntem alimentați cu dopamină, care ne face să dăm și mai multe click-uri.
Devenim dependenți de aceste mici impulsuri. Creierul a descoperit o modalitate de a obține recompense constant și rapid, ușor și fără a irosi energie. Dispozitivele cu ecran sunt ca niște hackeri ai creierului nostru. Desigur, acest lucru are și un dezavantaj. Nu mai rămâne prea multă concentrare și pentru altceva.

Telefonul mobil îți dă sute de porții mici de dopamină în fiecare zi. Din cauza asta ești tentat să te uiți la el tot timpul. Așa că este necesar să îți direcționezi o mare parte din concentrare pentru a NU pune mâna pe el tot timpul.

Ce facem concret cu device-urile:

Recomandări pentru părinți/educatori

  • 0-2 ani: Evitarea completă a ecranelor (cu excepția video-call-urilor).

  • 2-5 ani: Maxim 1 oră pe zi, cu conținut de calitate și supraveghere.

  • 6+ ani: Stabilirea unor limite clare, încurajarea echilibrului între device-uri și alte activități.

    Telefonul va fi indisponibil atunci când se fac temele și de fiecare dată când copilul este implicat într-o activitate importantă care trebuie și finalizată.
    „Lasă telefonul în altă cameră și obține prin muncă porția de dopamină pe care o primești de fiecare dată când finalizezi cu succes o temă.” Dar telefonul trebuie să fie în altă cameră, nu pe birou întors cu fața în jos. Dacă telefonul rămâne în zonă, vei fi tentat să-l verifici și mintea va reveni oricum mereu la el.

  • Nu există niciun motiv pentru care copiii au nevoie să aibă la îndemână telefoanele tot timpul.

    Nu au call-uri importante la care trebuie să răspundă urgent, nu au ședințe de planificat și nici nu îi va suna cineva cu o problemă urgentă pe care trebuie să o rezolve ei rapid.

  • Timpul la device-uri TREBUIE limitat de către părinți și argumentat astfel încât copiii să nu o perceapă ca pe o pedeapsă sau rigiditate din partea părinților, ci mai degrabă ca ceva ce este în beneficiul lor.

    Vor înțelege asta în timp, iar noi va trebui să avem răbdare să înțeleagă și să vadă beneficiile.

  • Folosiți aplicații care controlează timpul pe care copilul îl petrece pe telefon sau setați o alarmă care să indice când s-a terminat timpul agreat cu părintele.

  • Stabiliți clar că telefonul poate fi utilizat abia după ce copilul și-a făcut temele, a îndeplinit alte responsabilități în casă (în special cele care țin de organizarea propriului mediu) și s-a gândit ce alte lucruri i-ar mai putea aduce plăcere (hobby-uri). Abia când toate acestea s-au epuizat, poate fi timpul și pentru telefon.

    În lipsa acestor repere, este posibil să se tânguiască de multe ori pe parcursul zilei în încercarea de a obține telefonul înaintea celorlalte lucruri importante.

  • Telefoanele nu trebuie să fie la copil în timpul orelor, așa că susțineți profesorii atunci când încearcă să impună această regulă. La școală telefoanele trebuie să stea închise într-un dulap și vor fi utilizate doar pentru urgențe sau când este necesar să comunice ceva acasă.

  • Nu îi permiteți să utilizeze telefonul la masă.

  • Atunci când se întâlnesc cu prietenii, asigurați-vă că petrec timp împreună și fără telefoane.

  • Dacă au ceva de citit, cumpărați cartea sau printați ce are de citit, astfel încât să nu o facă tot de pe telefon.

  • Este important să fie obișnuit cu aceste reguli și limitări înainte de a deveni adolescent pentru că în adolescență va deveni și mai dificil să „schimbați regulile jocului”.
    Bineînțeles că nu este totul pierdut, și că inclusiv în perioada adolescenței se pot impune aceste limite. Va depinde însă foarte mult de modul în care părintele le va implementa.

Și adulții au ceva de făcut:

  • În timpul meselor telefoanele stau deoparte. Inclusiv părinții respectă această regulă.
  • În timpul discuțiilor cu copiii nu verificăm să vedem dacă a mai sunat cineva (dacă suntem după programul de la job) sau dacă a mai postat cineva ceva.
  • Asigurați-vă că faceți zilnic ceva împreună care nu presupune utilizarea telefoanelor mobile: o bătaie cu perne, o discuție despre cum a fost ziua de azi sau o scurtă plimbare…
  • În timp ce copilul își face temele, puteți să citiți ceva și să aveți amândoi aceeași regulă: telefoanele mobile sunt în altă cameră.

Anca Dumitrescu

Psiholog, analist comportamental acreditat

Această serie de articole face parte din campania „Sprijinim familiile, construim viitorul”, o inițiativă comună a NN România și Autism Voice, prin care ne propunem să oferim părinților informații valoroase și instrumente practice pentru dezvoltarea sănătății psiho-emoționale a copiilor și întregii familii. Ne dorim să contribuim astfel la construirea unei societăți mai echilibrate și sănătoase, pornind chiar din interiorul fiecărei familii.

NN este o companie de servicii financiare ce oferă produse de asigurări și pensii. Te ajutăm să protejezi ce contează mai mult pentru tine și să construiești cu încredere viitorul tău financiar.