Adolescența este o perioadă de schimbări și provocări majore pentru orice tânăr, însă pentru adolescenții cu autism, aceste provocări pot fi amplificate.
Tulburarea de Spectru Autist (TSA) este o tulburare de neurodezvoltare care afectează comunicarea, comportamentele sociale și adaptabilitatea la mediu, fiind caracterizată de prezența unor comportamente ce pot fi catalogate drept dezadaptative, repetitive și/ sau rigide (American Psychiatric Association, 2013). Pentru acești tineri, dezvoltarea autonomiei și a independenței este un proces esențial, dar poate fi unul mai complex și mai lent comparativ cu cel al adolescenților neurotipici.
Diferența între autonomie și independență
Autonomia și independența nu înseamnă același lucru pentru toți adolescenții, iar pentru cei cu autism, aceste concepte sunt adaptate nevoilor și capacităților individuale.
Autonomia se referă la abilitatea adolescentului de a lua decizii în mod independent, de a rezolva probleme și de a-și exprima dorințele și nevoile, în timp ce independența presupune capacitatea de a efectua activități zilnice fără supraveghere sau ajutor constant din partea unui adult.
Pentru a putea atinge un nivel ridicat al autonomiei și independenței, adolescenții cu TSA au nevoie să își însușească urmatoarele abilități:
- Autoîngrijirea – să învețe să își gestioneze rutina zilnică, cum ar fi igiena personală, alimentația, alegerea îmbrăcămintei
- Luarea deciziilor – să fie capabili să facă alegeri independente, fie că este vorba de decizii mici, cum ar fi ce haine să poarte, fie de decizii mai complexe, cum ar fi gestionarea banilor sau alegerea unui traseu către școală sau către supermarket
- Abilități sociale – să își dezvolte aptitudini care să le permită să interacționeze cu ceilalți într-un mod adecvat și funcțional, inclusiv în contexte noi sau neprevăzute
- Planificarea și organizarea – să învețe să își planifice timpul și să gestioneze sarcinile, fie că sunt academice, fie legate de viața cotidiană
Strategii pentru susținerea independenței adolescenților cu TSA
Dezvoltarea autonomiei și a independenței la adolescenții cu autism este un proces complex, care necesită abordări bine structurate și adaptate nevoilor individuale ale fiecărui adolescent.
O parte din modalitățile practice prin care putem ajuta adolescenții să însușească aceste abilități sunt următoarele:
OFERIREA DE OPORTUNITĂȚI PENTRU LUAREA DECIZIILOR
Adulții pot contribui la creșterea autonomiei prin implicarea adolescentului în procesul de luare a deciziilor. . Adolescenții cu autism pot fi încurajați să facă alegeri în situații controlate și să își dezvolte încrederea în propriile decizii. Aceste decizii pot începe cu lucruri simple și pot deveni din ce în ce mai complexe pe măsură ce adolescentul câștigă încredere în el.
Cum putem pune în practică:
- Oferiți două sau trei opțiuni clare, între care adolescentul să aleagă. De exemplu, „Ce vrei să mănânci la prânz, paste sau pizza?” sau „Preferi să îți faci temele acum sau după o pauză de 30 de minute?” sau „Ce activitate vrei să facem astăzi, să mergem la film sau să ieșim în parc? ”
- Încurajați adolescentul să participe la planificarea activităților zilnice, cum ar fi să își organizeze programul zilnic, să aleagă ce haine să poarte sau să decidă ordinea sarcinilor de rezolvat
DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ ZILNICĂ
Învățarea și gestionarea sarcinilor zilnice este extreme de importantă pentru independență. Adolescenții cu autism pot învăța treptat să gestioneze activități precum igiena personală, curățenia, prepararea meselor simple și gestionarea banilor
Cum putem pune în practică:
- Împărțiți sarcinile complexe în pași mici: De exemplu, pentru a învăța spălatul pe dinți, împărțiți sarcina în pași clari: așezarea periuței, aplicarea pastei de dinți, spălarea timp de două minute, clătirea etc.
- Realizați orare vizuale: Puteți folosi fotografii sau pictograme care descriu fiecare pas al unei activități. Aceste orare vizuale sunt utile pentru adolescenții cu autism care au un stil de învățare vizual și pot fi folosite pentru mai multe abilități pe care ne dorim să le dezvoltăm. Putem realiza rețete vizuale care să ajute adolescenții în prepararea unor mese simple într-un mod cât mai independent, orare vizuale care să cuprindă secvențialitatea pașilor pentru a spăla vasele, pentru a utiliza mașina de spălat sau pentru a face curat în camera.
ÎNVĂȚAREA ABILITĂȚILOR SOCIALE ȘI EXERSAREA LOR IN CONTEXTE VARIATE
Chiar dacă interacțiunile sociale sunt dificile, ele sunt esențiale pentru viața independentă. Adulții pot ajuta adolescentul să exerseze abilități sociale, cum ar fi salutul, întreținerea unei conversații scurte sau gestionarea conflictelor minore, în situații sigure și previzibile. Exersarea interacțiunilor sociale în medii structurate îi poate ajuta să devină mai confortabili în diverse contexte.
Cum putem pune în practică:
- Realizați jocuri de rol și scenarii: Simulați situații de viață reală, cum ar fi comandarea unei mese la restaurant, cumpărăturile într-un magazin sau întâlnirea cu un prieten. Acest tip de activități le oferă o oarecare predictibilitate și îi ajută să se obișnuiască cu structura și cerințele sociale ale acestor interacțiuni.
- Activități de grup: Participarea la activități sociale de grup (sporturi de echipă, ieșiri organizate în grup, activități distractive) îi poate ajuta să interacționeze într-un mod mai natural și să își dezvolte abilitățile sociale într-un cadru sigur.
- Interacțiunile cu persoane neurotipice, fie colegi, fie adulți de încredere, care înțeleg provocările adolescenților cu autism, pot contribui la consolidarea abilităților sociale și la oferirea unui model de comportament.
UTILIZAREA TRANSPORTULUI PUBLIC
O abilitate practică esențială pentru independența fizică este capacitatea de a folosi transportul public. Deși poate părea intimidant, această abilitate poate fi învățată treptat
Cum putem pune în practică
- Introducere treptată: Începeți cu călătorii scurte și simple, împreună cu adolescentul, pentru a-i arăta cum să cumpere bilete, să recunoască stațiile și să respecte programul.
- Repetați rutina: Exersați de mai multe ori până când adolescentul devine confortabil și independent. Folosiți ghiduri sau hărți pentru a ajuta la memorarea traseelor.
- Utilizați aplicații: Aplicațiile de navigare, precum Google Maps, pot fi un ajutor util pentru a planifica și urmări traseele.
CREAREA UNUI MEDIU PREDICTIBIL ȘI SECURIZANT
Un mediu stabil, cu reguli clare și rutine, poate oferi adolescenților cu autism sentimentul de siguranță de care au nevoie pentru a se dezvolta. Totuși, este important să fie încurajați și să înfrunte situații noi, dar cu sprijinul și ghidajul necesar.
Cum putem pune în practică:
- Dacă adolescentul întâmpină dificultăți în acceptarea unei schimbări bruște în rutina lui, îl putem pregăti în prealabil și îl putem anunța că planurile zilei s-au modificat, oferindu-i detalii despre ce urmează să se întâmple, pentru a ne asigura că există acea predictibilitate de care are nevoie
ÎNCURAJAREA ASUMĂRII RESPONSABILITĂȚILOR
Adolescenții cu autism trebuie încurajați să își asume responsabilități potrivite vârstei și abilităților lor. De exemplu, pot participa la sarcini casnice, cum ar fi curățenia camerei sau hrănirea animalelor de companie. Aceste activități le oferă o oportunitate de a dezvolta abilități practice și de a înțelege importanța responsabilității în viața de zi cu zi.
Cum putem pune în practică:
- Stabiliți împreună cu adolescentul o sarcină zilnică/ săptămânală care va fi responsabilitatea lui. Dacă inițial nu este motivat să o realizeze, îi puteti crea un sistem de tokeni pe care el trebuie să îi colecteze pentru a primi o recompense pe care o stabiliti împreună (o ieșire la film, la Mc, în parc). Dacă la finalul saptâmânii/ lunii a strâns acel număr “x” de tokeni, atunci el poate primi recompense pentru efortul lui.
- De asemenea, puteți realiza un contract cu adolescentul în care să se menționeze responsabilitătile pe care le are, precum și câștigurile pe care le poate obține dacă respectă acel contract.
TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ȘI MANAGEMENTUL ANXIETĂȚII
Adolescenții cu autism pot fi adesea copleșiți de anxietate, mai ales atunci când întâmpină situații noi sau imprevizibile. Terapia cognitiv-comportamentală este o abordare eficientă pentru a-i ajuta să își gestioneze anxietatea și să dezvolte mecanisme de adaptare.
Cum putem pune în practică
- Identificarea gândurilor negative: Terapeutul poate lucra cu adolescentul pentru a identifica și a înlocui gândurile negative cu cele pozitive și realiste. De exemplu, în loc de „Nu pot să fac asta, e prea greu”, pot învăța să gândească „Voi încerca pas cu pas și voi vedea cum merge”.
- Tehnici de relaxare: Meditația, respirația profundă și tehnicile de relaxare progresivă îi pot ajuta să facă față stresului și anxietății în situații noi sau tensionate.
- Expunerea treptată la situații provocatoare: În funcție de gradul de disconfort, adolescentul poate fi expus treptat la situații care îl fac anxios, sub supravegherea terapeutului, pentru a învăța să le gestioneze.
Autonomia și independența la adolescenții cu autism reprezintă un proces gradual, dar realizabil. Provocările pot fi mari, dar cu sprijin din partea familiei, a specialiștilor și prin folosirea unor strategii personalizate, acești adolescenți pot dezvolta abilitățile necesare pentru a face față vieții de zi cu zi, pentru a lua decizii și pentru a deveni mai responsabili.
