Atunci când un copil cu tulburare din spectrul autist începe procesul de recuperare specializată, părintele devine în mod automat o parte a echipei terapeutice și învață treptat cum își poate ajuta și ghida copilul tot mai mult.
Dar ce înseamnă mai exact – “a-l ajuta tot mai mult”?
Cu siguranță, acest lucru presupune a-l ajuta pe cel mic să realizeze anumite acțiuni sau să găsească anumite soluții – atunci când acesta nu reușește să o facă încă singur. Dar, în aceeași măsură, a-l ajuta înseamnă și a-i oferi posibilitatea de a explora și încerca singur lucruri noi, de a- permite să demonstreze că poate să facă anumite lucruri (chiar dacă încă nu perfect!) și de a exersa în mod independent tot ceea ce învață.
De multe ori, însă, pentru părinte poate fi dificil să identifice sau chiar să accepte această nevoie de independență pe care copii o au.
Totodată, este esențial să înțelegem că neidentificarea nevoii de independență și tendința exagerată de a le oferi sprijin copiilor în anumite situații dificile poate duce, în realitate, la îngreunarea procesului de dezvoltare, la apariția unei stime de sine scăzute sau chiar la apariția unei sări generalizate de anxietate.
Devin foarte importante, așadar, atenția pe care o oferim acestui aspect, precum și încercarea activă de a găsi un echilibru sănătos și eficient între ajutorul pe care i-l oferim copilului și oportunitățile pe care i le oferim de a demonstra că poate realiza anumite lucruri în mod independent.
Cum putem, deci, că satisfacem în mod echilibrat aceste nevoi pe care copilul le are – să primească sprijin atunci când este cazul, dar și să primească ocazia de a realiza lucruri în mod independent?
Găsiți în continuare câteva propuneri în acest sens:
- Este important să indentificăm lucrurile pe care copilul le poate face în prezent și să ne asigurăm că îi oferim de fiecare dată oportunitatea să le demonstreze, atunci când contextul o cere;
- Este important să cunoaștem care este următoarul pas pe care copilul îl poate face cu privire la modelarea unei anumite abilități și să îi oferim inițial tot ajutorul de care are nevoie, după care să ne asigurăm că ne retragem treptat;
- Este esențial să înțelegem că a-i oferi copilului oportunități de a demonstra anumite comportamente în mod independent poate fi un proces de durată, pentru care va trebui să ne înarmăm cu răbdare și multe încurajări pe care să le oferim;
- Este important ca întodeauna să stabilim un obiectiv de învățare care nu se află nici sub nivelul la care copilul reușește să facă anumite lucruri, dar nici mult prea mult peste acel nivel – obiectivele pe care ne propunem să le atingem cu copiii trebuie să fie reprezentate de pași mărunți, dar care să îl provoace pe cel mic suficient de mult cât să se poată produce învățarea;
- Este important să ne asigurăm că îl încurajăm pe cel mic atunci când încearcă să realizeze lucrurile în mod independent, chiar dacă nu reușește încă să le facă perfect sau dacă greșește la început; cu cât va avea ocazia să exerseze mai des și va fi încurajat să o facă, cu atât ca reuși să facă lucrurile mai bine.
Prin urmare, dacă ne dorim să îl sprijinim în mod eficient și echilibrat pe cel mic în dezvoltarea sa, trebuie să ne asigurăm că reușim să îi oferim independența de care are atât de mare nevoie, în timp ce îl ajutăm atunci când este necesar. Cheia se află în echilibrul dintre cele două.
Iulia Bucur, Psiholog, BCaBA