Doctorii Micah Mazurek și Stephen Kanne de la Centrul Thompson pentru Autism și tulburări de neurodezvoltare de la Universitatea din Missouri au publicat un articol despre prietenie, „internalizarea simptomelor” la copiii și adolescenții cu tulburări de spectru autist (TSA) în Journal of Autism and Developmental Disorders Studiul lor a fost posibil cu ajutorul datelor oferite de familiile care au participat la proiectul Simons Simplex Collection.

Dr. Mazurek, studiul dvs. a avut în vedere patru întrebări majore legate de autism, anxietate și prietenie. Ce ne puteți spune despre fiecare dintre ele?

În primul rând, am vrut să aflăm dacă cei 1.202 de copii și adolescenți cu TSA din eșantionul nostru ar avea rate mai mari de anxietate și depresie decât copiii și adolescenții tipici. Studiile anterioare adesea au constatat acest lucru.

Studiul nostru a confirmat rezultatele studiilor anterioare. Au existat rate mai mari de anxietate, depresie și “simptome internalizate” în eșantionul nostru de copii și adolescenți cu TSA decât ne-am aștepta să descoperim la copiii și adolescenții tipici.

Puteți explica ce sunt „simptomele de internalizare”?

Atunci când psihologii vorbesc despre „simptomele internalizării”, se referă la tipul de simptome asociate cu anxietatea și depresia. „Simptomele externalizării” sunt exprimate mai mult pe plan extern. Acestea ar putea include comportamente manifestate, cum ar fi agresivitatea sau impulsivitatea. În schimb, „simptomele de internalizare” sunt mai degrabă experimentate lăuntric. Aceste tipuri de simptome pot include anxietatea sau frica, îngrijorarea cu privire la viitor, senzația de jenă, nervozitatea sau senzație de tristețe. Studiul nostru a arătat că copiii și adolescenții din spectrul autismului sunt mai predispuși la astfel de simptome decât copiii și adolescenții care nu au TSA.

Care a fost a doua întrebare a cercetării?

Ne-am întrebat dacă nivelul de gravitate al autismului este asociat cu un nivel mai ridicat de anxietate?

Cum ați evaluat nivelul de gravitate ASD la o persoană?

Fiecare copil cu TSA care participă la colecția Simons Simplex este evaluat utilizând programul ADOS sau Autism Diagnostic Observation Schedule, un instrument standard pentru diagnosticarea autismului. ADOS este o evaluare bazată pe activități care se axează pe abilitățile sociale, de comunicare și de joc ale copilului, precum și pe comportamentele repetitive. Fiecare dintre aceste domenii este atent observat și codificat de clinicienii specializați. Scorurile de gravitate sunt apoi generate.

Ce ați descoperit în ceea ce privește relația dintre nivelul de gravitate al autismului și anxietate?

Deși ne-am așteptat ca nivelul de gravitate al autismului să fie asociat cu niveluri mai ridicate de anxietate, am găsit exact opusul. Cu cât simptomele TSA sunt mai severe la un copil, cu atât mai puține simptome de depresie si anxietate există.

Când aţi obținut rezultatul, cum v-ați explicat?

Am analizat teoriile legate de modul în care se dezvoltă anxietatea și ne-am dat seama că anumite aspecte ale depresiei și anxietății tind să se dezvolte în copilărie. De exemplu, copiii trebuie să aibă un anumit nivel de conștientizare a sinelui înainte să înceapă să aibă anumite tipuri de gânduri anxioase sau depresive despre ei înșiși. Pentru alte tipuri de anxietate, copiii trebuie să-și poată imagina cum îi văd ceilalți. Aceste două domenii – conștientizarea sinelui și conștientizarea altora – sunt adesea afectate în cazul diagnosticului TSA. De fapt, este de înțeles faptul că pentru copiii cu TSA, afectați sever, anxietatea și depresia pot fi mai puțin o problemă. Pe de altă parte, copiii care mai puțin afectați pot fi mai sensibili la aceste modele de gândire negativă.

Care a fost a treia întrebare a cercetării?

Concentrându-ne pe prietenie, am întrebat: Severitatea simptomatologiei diagnosticului TSA este asociată cu prietenii mai puțin dezvoltate? Şi am aflat că așa este. Şi acest lucru este de înţeles, deoarece dificultatea în interacțiunile sociale este o trăsătură cheie a tulburării de spectru autist.

Motivul pentru care ne-am ocupat de cercetarea relațiilor de prietenie a fost că, pe baza cercetării și experienței clinice, știm că în cazul copiilor tipici care poate au un singur prieten bun, ei sunt protejați într-o oarecare măsură de anxietate și depresie. În fața multor provocări, prietenii pot acționa ca un tampon împotriva gândurilor și emoțiilor negative.

De fapt, cea de-a patra întrebare a cercetării era interesată dacă același fenomen se aplică copiilor și adolescenților cu TSA. A avea prieteni este o situație care să-i protejeze de simptomele de anxietate și de depresie?

Cum ați măsurat sau clasificat prieteniile copiilor?

Le-am împărțit în patru grupe în funcție de cantitatea și calitatea prieteniei lor. Copiii din primul grup aveau cel puțin o prietenie care implica activități comune în afara unui grup prestabilit și se caracteriza printr-o dăruire reală între prieteni – sau „reciprocitate”. Copiii din al doilea grup erau asemănători, dar prieteniile lor erau mai limitate în ceea ce privește scopul intereselor și dăruirea dintre prieteni. Al treilea grup avea contact cu prietenii, dar numai în contextul grupurilor organizate sau la școală. Cel de-al patrulea grup nu avea relații cu colegii şi nu includea nicio prietenie reală.

Ne-am fi așteptat ca o prietenie de cea mai înalta calitate să fie asociată cu cel mai redus nivel de simptome internalizate, aşa cum se întâmplă la copiii tipici. Cu toate acestea, nu funcționează la fel pentru copiii cu TSA.

Pentru copiii și adolescenții cu TSA s-a dovedit că cei care nu au prieteni și cei care au o bună prietenie aveau același nivel redus de simptome internalizate, în timp ce aceia care se aflau la mijloc, cu prietenii relative, aveau cele mai multe simptome internalizate.

Ce credeți că explică acest lucru?

Copiii fără prietenii aveau tendința de a avea simptome mai severe din TSA. Este posibil ca acești copii să îşi dorească mai puțin prieteniile și nu sunt la fel de conștienți de diferențele sau respingerile sociale cu care se confruntă. Din acest motiv, aceștia sunt supuși unui risc mai scăzut de internalizare a simptomelor. Pe de altă parte, la copiii cu TSA mai puțin sever exista o probabilitate mai mare să-și dorească prietenii și să aibă abilitatea de a lega prietenii de succes. Pentru acești copii, prietenia poate juca un rol de protecție și de susținere.

Dar copiii din mijloc, care îşi doresc prieteni, dar care nu pot lega prietenii foarte strânse, pot fi expuși unui risc mai mare de anxietate și stres. Acest lucru ar explica de ce depresia și anxietatea sunt mai ridicate la copiii cu prietenii de calitate mai mică, comparativ cu copiii care nu au prieteni sau care au prietenii strânse.

Desigur, acestea sunt doar concluzii preliminare. Sperăm ca analizele viitoare vor putea cerceta mai atent aceste probleme.

Puteți să ne spuneți cum v-ați interesat de natura şi calitatea prieteniilor în rândul copiilor şi adolescenților cu TSA?

Sunt psiholog psihiatru și am fost întotdeauna interesat de modul în care copiii dezvoltă prietenii și alte relații cu colegii lor. Cum se dezvoltă copiii din punct de vedere social? a fost o întrebare importantă pentru mine.

În ultimii șapte ani sau aproximativ, am fost din ce în ce mai mult implicat în lucrul cu copiii cu TSA. Prin intermediul acestor interacțiuni am realizat că mulți dintre ei au relații de prietenie, iar acestea sunt extrem de importante pentru ei. Iar acest lucru se opune ipotezei conform căreia persoanele cu TSA nu sunt interesate de conexiunea socială. Deoarece nu au existat multe cercetări cu privire la semnificația și efectele prieteniei în viața persoanelor cu TSA, am devenit foarte interesat să aflu cât mai multe despre acest lucru.

Deși pot împărtăși trăsături asemănătoare, fiecare este atât de diferit de celălalt în ceea ce privește interesele sale și motivația de a le urmări. De asemenea, am descoperit moduri diferite în care ei definesc prietenia și ce exprimă aceasta.

Care va fi focusul cercetărilor viitoare?

Sunt foarte interesat să aflu mai multe despre punctul de vedere al persoanelor cu TSA. Cum definesc copiii și adolescenți cu TSA prietenia și ce înseamnă prietenia lor pentru ei? Ce prețuiesc și ce considera bun în ceea ce privește prietenia? Există aspecte ale relațiilor lor care tind să diminueze anxietatea? Ce caracterizează relațiile lor cu colegii tipici sau cu prietenii lor care au, de asemenea, TSA? Ce le permite să aibă succes cu colegii tipici sau cu alți copii cu TSA?

Toate aceste întrebări sunt importante pentru că ne pot ajuta să proiectăm intervenții mai bune și mai semnificative. Dacă putem afla ce aspecte ale relațiilor sociale și ale prieteniei protejează copiii cu TSA de anxietate sau de agresivitate, de exemplu, putem dezvolta intervenții aferente prieteniei, pentru a stimula aceste aspecte. A învăţa ce este mai important şi mai relevant la copiii cu TSA și la colegii lor ne va permite în cele din urmă să avem un impact mult mai mare.

 

Datele cercetării pot fi citite integral pe:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20405193 sau

Journal of Autism and Developmental Disorders, December 2010, Volume 40, Issue 12, pp 1512–1520

Data ultimei revizuiri:12 aprilie 2011