Autostimulările sunt o problemă comună a persoanelor diagnosticate cu autism sau întârziere mentală. Comportamentul autostimulant constă în mișcări repetate, bizare, care aparent nu au niciun efect funcțional asupra mediului înconjurător. Acestea apar la nivelul corpului: fluturatul mâinilor, învârtitul, balansatul, învârtit roțile jucăriilor, autostimulare verbală (sunete fără sens), țipete și alte zgomote ciudate.
O întrebare frecventă a părinților care observă autostimulările la copii lor este cum le pot opri fară ca acestea să mai reapară. Însă acestea nu pot fi oprite pentru că toți oamenii au comportamente autostimulante, cum ar fi învârtirea părului pe degete sau rosul unghiilor. În unele cazuri, comportamentele de autostimulare pot fi înlăturate, însă stimulul inițial poate fi înlocuit cu un alt stimul care să fie mai puțin preferat decât cel inițial.
Spre deosebire de orice alt comportament neadecvat, care are antecedentele și consecințele în mediu (modificându-le pe acestea putem controla comportamentul) autostimulările au și antecedentul și consecința la nivelul senzațiilor corpului, și prin urmare sunt foarte greu de modelat.
Există însă modalități de a reduce autostimulările.
Urmând pașii de mai jos, cu siguranță se vor reduce. Este însă necesar ca intervenția să fie continuă:
1. Întreruperea comportamentului:
- Redirecționare către o activitate funcțională
- Blocare fizică atunci când comportamentul este grav
- Distragerea atenției cu scopul de a opri comportamentul de autostimulare
2. Ignorarea comportamentului – NU a copilului – nu este oferită atenție: nicio mențiune verbală și nici stabilirea contactului vizual cu copilul. Copilul va fi direcționat către o activitate funcțională, fără a se spune ceva la adresa lui sau la adresa comportamentului și fără a stabili contactul vizual cu el atunci când este prezentă o autostimulare. Contactul vizual va fi stabilit în momentul în care ați reușit să-l redirecționați.
3. Găsirea comportamentului alternativ – un alt comportament care să producă aceeași senzație, însă într-o manieră care este utilă/ funcțională în cadrul unui joc.
4. Intervenție permanentă – pe tot parcursul zilei, din partea tuturor adulților din preajma copilului. Familia copilului va trebui să modeleze comportamentele neadecvate pe tot parcursul zilei. Este greu, dar este singura ȘANSĂ pentru a diminua comportamentele autostimulante.
Autostimulările nu dispar într-o zi sau câteva, din acest motiv intervația permenentă este necesară. O modalitate de a utiliza stimularea ca o parte productivă a procesului de învățare este de a permite stimularea ca întărire după o perioadă de interacțiune sau de muncă jucăușă.