Ce înseamnă „teama de eșec”?

Teama de eșec este acel sentiment de nesiguranţă sau anxietate care apare atunci când copilul (sau adultul) se gândeşte că printr-o greşeală sau nereuşită îşi poate pierde valoarea, dragostea, acceptarea sau competenţa. Cercetările arată că la adolescenţi frica de eșec mediază relaţia dintre aşteptările externe şi starea de disconfort emoţional.
De exemplu, dacă un copil simte că rolul său este „să nu greșească” ca să fie iubit sau aprobat, acesta este un climat propice dezvoltării fricii de eșec.

Cum şi de ce se formează

Factori care contribuie

1. Mesaje implicite privind valoarea: Dacă copilul percepe că dragostea sau acceptarea părinţilor depind de succesul lui (note bune, performanţă, a fi „bun”), poate deduce că greșeala → lipsă de valoare. Din experiențele repetate în care copilul a înțeles acest lucru, uneori fără să vrem, se formează aceasta interpretare, că valoarea lui depinde de reușită.
2. Mediul familial și relaţia părinte-copil: Calitatea relaţiei părinte–copil are impact asupra fricii de eșec — când legătura este slabă, copilul poate manifesta mai multă frică în a greşi.
3. Presiunea de performanţă și comparaţii constante: În special la şcoală, adolescenţii raportează frica de eșec asociată cu aşteptările academice şi tendinţa de a amâna sarcinile din cauza fricii.

• Perfecţionismul: credinţa că trebuie să iasă perfect totul.
• Evitarea riscului: apare atunci când copilul sau adultul preferă să nu încerce deloc, ca să nu existe șansa de a greși. Este o reacție firească – o formă prin care încearcă să se protejeze de rușine sau dezamăgire.

Totuși, această atitudine, numită în psihologie „orientare spre evitarea eșecului”, poate opri dezvoltarea și încrederea în sine, pentru că îi ia copilului ocazia de a descoperi că poate reuși chiar și după o greșeală.

• Lipsa strategiei de gestionare a emoţiilor: frica de eșec este mai mare la cei cu dificultăţi în reglarea emoţiilor.

• Un copil cu frică de eșec poate evita provocările, nu se mai implică, ceea ce reduce oportunităţile lui de învăţare şi dezvoltare.
• Poate dezvolta stima de sine scăzută, anxietate, comportamente de evitare.
• În timp, relaţia copil-părinte şi percepţia copilului despre sine pot rămâne afectate.

Iată câteva strategii aplicabile:

1. Schimbă atitudinea faţă de greșeli: Arată-i copilului că greșeala nu e eşecul lui ca persoană. De ex: „E normal să greșim, să vedem ce putem învăţa din asta.”
2. Laudă procesul, nu doar rezultatul: „Mi-a plăcut că ai stat până ai terminat tema”, mai mult decât „Eşti cel mai bun că ai 10”. Cercetările susţin că feedback-ul pe efort ajută mai mult decât cel pe „rezultat”.
3. Oferă oportunităţi de încercare – chiar dacă există riscul să nu iasă perfect – şi susţine-l atunci când greșește. Încurajează-l să spună: „Am încercat, ce pot să fac altfel data viitoare?”
4. Vorbeşte despre propriile tale greşeli: Fii modelul tău! Arată-i că şi tu ai greşit, ce ai învăţat şi că asta e parte din viaţă.
5. Creează un mediu de siguranţă: Un copil care ştie că părintele este acolo indiferent de rezultat se simte mai liber să îndrăznească. Legătura emoţională sigură reduce frica de eșec.

Când copilul învață că are voie să greșească, capătă libertatea de a învăța cu adevărat.

Începe să fie curios, să întrebe, să exploreze, transformând greșelile în pași spre mai bine.

Și, mai mult decât atât, devine un adult care știe să se ridice după fiecare încercare.

Pentru că adevărata putere nu este să nu cazi, ci să știi să te ridici.

Teama de eșec nu este ceva ce „trebuie eliminat complet” — ci ceva ce putem transforma în temperament de curaj, în curiozitate şi în oportunitate de învăţare. Ca părinte, gesturile tale mici, constante şi pline de înţelegere pot face diferența. Permite copilului tău să greşească, să încerce, să se ridice şi să creadă: „Pot să fiu eu, chiar dacă nu totul iese perfect.”

Așadar, data viitoare când copilul dumneavoastră greșește, amintiți-vă:

E un moment de creștere, nu de rușine.

Spuneți-i cu blândețe:

„Greșeala nu te definește. Curajul tău, da.”

1. Bartels, J. M., & Magun-Jackson, S. (2009). Approaches to Learning: The Effects of Fear of Failure on Task Mastery Orientation and Performance. The Journal of College Teaching & Learning, 6(5).
2. Dweck, C. S. (2006). Mindset: The New Psychology of Success. Random House.
3. Henschel, S., et al. (2023). The Relationship Between Fear of Failure, Academic Motivation, and Academic Procrastination in Adolescents. European Journal of Psychology of Education, Springer. link.springer.com
4. Conroy, D. E. (2001). Progress in the development of a multidimensional measure of fear of failure: The Performance Failure Appraisal Inventory (PFAI). Educational and Psychological Measurement, 61(1), 119-135.
5. Taylor, J. (2023). Fear of Failure: What It Is and How to Overcome It. DrJimTaylor.com
6. Greater Good Science Center, University of California, Berkeley. (2021). How to Help Kids Overcome Fear of Failure. greatergood.berkeley.edu
7. Timmers, C. M. (2020). Parent–Child Relationship Quality and Fear of Failure. Tilburg University Research Portal. arno.uvt.nl
8. Frontiers in Psychology (2024). Fear of Failure and Emotion Regulation in Adolescents. pmc.ncbi.nlm.nih.gov
9. Bandura, A. (1997). Self-Efficacy: The Exercise of Control. W. H. Freeman and Company.
10. Seligman, M. E. P. (2011). Flourish: A Visionary New Understanding of Happiness and Well-being. Free Press.