Părintele perfect este cel care își petrece fiecare secundă pentru a-și ajuta copiii să devină cea mai bună variantă a lor, gătește doar cu produse bio, în timp ce le citește celor mici povești terapeutice, despre importanța de a-i ajuta pe alții, apoi îi duce la teatru, iar în mașină ascultă muzică clasică.
Realitatea este, de fapt, că în viața de părinte fiecare zi vine cu noi provocări iar scenariul de mai sus este doar o imagine a părintelui perfect care nu face altceva decât să creeze frustrare.
Fiecare provocare din viața de zi cu zi este însă o oportunitate de învățare. Parenting-ul nu este separat de situațiile dificile din fiecare zi ci, de fapt, fiecare situație dificilă este una din care copilul își va dezvolta abilități noi.
Situațiile stresante, cele pline de furie uneori, și, evident, momentele în care este adorabil, pot fi oportunități din care copilul poate învăța ce înseamnă să fii responsabil și să îți asumi propriile comportamente.
Parenting-ul/creșterea unui copil nu este doar despre copil, este despre părinte, copil și despre relația dintre părinte și copil.
De multe ori, ca părinți, ne regăsim în situațiile în care discutăm despre comportamentele copilului, fără a ne gândi înainte la comportamentele noastre, ale adulților.
Întotdeauna comportamentul copilului este declanșat de o situație, iar uneori situația declanșatoare este chiar comportamentul părintelui. De asemenea, comportamentele copiilor sunt întreținute ulterior chiar de, exact, comportamentul părintelui.
Atunci când ești analist comportamental, gândești ca un analist comportamental și în viața de zi cu zi, nu poți lăsa analiza comportamentală la ușă cabinetului când pleci acasă.
Pe scurt, dacă avem un copil acasă, sunt câteva elemente pe care trebuie să le avem constant în minte, astfel încât să reușim să înțelegem comportamentele copiilor:
– Comportamentul meu ca adult. Deși este ceva ce ar trebui să știm cu toții foarte bine, uităm foarte des atunci când ne raportăm la proprii copii-”copiii imită comportamentele adulților”, inclusiv reacțiile emoționale sau exprimările utilizate în situații dificile.
– Observarea situației care declanșează un comportament al copilului. Odată ce identificăm situația care declanșează comportamentul dificil, putem alege să creăm alt context data viitoare.
– Comportamentul copilului. Detașarea de interpretări și observarea comportamentului fără implicarea emoțiilor mele ca adult.
– Consecințele comportamentelor. Care sunt beneficiile sau pierderile în urma unui comportament.
Analiza comportamentală poate ajuta orice copil sau adult să devină mai echilibrat și eficient în viața de zi cu zi și să aibă abilități mai bune de self-management.
Pornind de la principiile analizei comportamentale, ne putem înțelege mai bine proprii copii: cum să-i ascultăm, cum să analizăm și să înțelegem comportamentul, ce așteptări putem avea, nu doar potrivite vârstei dar, și mai important, potrivite personalității fiecărui copil în parte.