Toată lumea are intr-o mai mica sau mai mare masura o oarecare autostimulare. Fie ca ne invartim parul pe degete sau ca ne roadem unghiile, toate aceste activitati sunt considerate ca fiind comportamente de autostimulare.
Ce este autostimularea?
Este un comportament asociat cel mai frecvent cu autismul.
DSM-5 include stimularea ca parte a criteriilor de diagnostic pentru tulburarea de spectru autist: „mișcări motorii stereotipice sau repetitive, utilizarea obiectelor sau vorbirea”. De asemenea, se spune că „simptomele cauzează o afectare semnificativă clinic la nivel social, ocupațional sau alta zona importanta de funcționare „. Aceasta este diferența dintre stimularea autistă și stimularea tipică: atunci când stimularea interferează cu activitățile de zi cu zi și previne învățarea, este adesea un simptom al autismului.
Întrebarea greșită
„Cum putem opri autostimularile?” Aceasta este de obicei prima întrebare pe care părinții o pun atunci când un copil descoperă stimularea. Dar este o intrebare gresita.
În primul rând, nimeni nu poate opri complet comportamentul auto-stimulator pentru că toată lumea o face oricum! În al doilea rând, chiar dacă un comportament de autostimulare poate fi înlăturat, acesta va fi înlocuit de altul și următorul stimul poate fi mai puțin preferat decât cel curent.
Întrebarea corectă
„De ce copilul meu se angajează în acest comportament?”. Încercarea de a înțelege motivația unui comportament este întotdeauna un loc minunat pentru a începe. Există mai multe ipoteze și cauze cunoscute de stimulare.
Cum reducem stimularea
Iată câteva idei pentru creșterea abilităților de relaționare, reducând în același timp timpul de stimulare petrecut:
Luați un examen medical pentru a elimina posibilitatea unor cauze fizice pentru stimuli, cum ar fi infecții ale urechii, durere cronică, migrene și detașarea retinei.
Gestionați mediul senzorial și mediul emoțional pentru a maximiza confortul personal.
Exercițiul viguros reduce nevoia de stimulare, probabil deoarece exercițiul este asociat cu beta-endorfinele, la fel ca stimularea.
Continuați să interacționați în timp ce are loc stimularea. În cartea sa „Partenerii de comunicare”, autorul James MacDonald sugerează că persoanele cu autism tind să perceapă lumea prin senzație și acțiune, în timp ce majoritatea neurotipicilor percep prin gând și limbă. Odată ce această diferență este înțeleasă, comportamentele autostimulatoare au sens. MacDonald recomandă activitățile de reluare pentru a angaja un copil fără a încerca să oprească stimularea în timpul activității; activitatea va deveni treptat din ce în ce mai confortabilă și atractivă, reducând în mod natural stimularea.
Creați o asociere pozitivă între stimularea și relaționarea. O modalitate de a utiliza stimularea ca o parte productivă a procesului de învățare este de a permite stimularea ca întărire sau recompensă după o perioadă de interacțiune sau de muncă jucăușă.