Trainingul de toaletă este un proces prin care copilul este învățat să folosească olița sau toaleta, independent. Este important să știm faptul că acest proces este diferit în funcție de copil, mediu, disponibilitatea adulților, dar și de alți factori ce țin de dinamica familiei, organizare, etc.

Când începem?

Există în literatura de specialitate mai multe criterii ce semnalează faptul că cel mic este “pregătit” să înceapă un astfel de proces. Printre ele se numără:

  • gradul de conștientizare a copilului (își dă seama când este ud și cere în diferite moduri să fie schimbat),
  • controlul acestuia (poate să treacă o oră sau mai mult fără accidente)
  • interesul manifestat pentru rutina adulților.

Deși este important să ne raportam la aceste criterii, lucrurile sunt mult mai complexe atunci când este vorba despre un copil cu TSA, întrucât multe dintre “semne” întârzie să apară. Dacă cel mic este integrat într-un program de terapie ABA, consultați echipa pentru a afla dacă este momentul oportun să începeți trainingul de toaletă.

Iată câteva abilități ce influențează procesul de renunțare la pampers:

  • abilitățile de comunicare ale copilului;
  • dificultăți de integrare senzorială (unii copii evită contactul cu anumite suprafețe în funcție de textură sau temperatură; senzația de pempers ud sau plin poate fi plăcută pentru anumiți copii);
  • preferința pentru anumite rutine și reticiența la schimbări;
  • dificultăți motorii;
  • dificultăți de imitație;

La fel ca în cazul tuturor intervențiilor comportamentale, este important să luăm în calcul dificultățile și beneficiile trainungului de toaletă.  Acest lucru este esențial pentru a putea stabili obiective clare, dar mai ales pentru a înțelege necesitatea procesului și rolul fiecărei persoane din anturajul copilului.

Beneficiile trainingului de toaletă:

  • independența copilului;
  • acceptare socială;
  • reducerea costurilor;
  • facilitarea integrării în grădiniță;

Dificultățile:

  • necesită timp;
  • presupune implicarea tuturor adulților din anturajul copilului;
  • este nevoie inițial de o rutină mai fixă;
  • apar incidente (când copilul nu reușește să facă la olița);

Recomandări:

  1. Odată ce luați decizia de a începe, nu renunțați! Este nevoie de perseverența, atât din partea părinților, cât și a celorlalți adulți;
  2. Pampersul dispare din prima zi de training. Acesta este scos complet (puteți apela la covorașe absorbante atunci când sunteți cu cel mic în mașină);
  3. Alegeți o perioadă potrivită pentru a începe: weekend,vacanțe; evitați călătoriile lungi în timpul trainingului sau vizitele peste noapte;
  4. Nu începeți trainingul de toaletă dacă cel mic are probleme de tranzit sau alte afecțiuni medicale ce pot îngreuna procesul;
  5. Începeți mereu cu cea mai simplă variantă: nu încercați din prima să implementați protocoale foarte complicate; de multe ori, cei mici ne surpind. Începeți traningul relaxați, arăți-i copilul olița, jucați-vă cu el punând animale de pluș pe oliță, arătați-i că și mami și tati se duc la baie, etc;
  6. Notați ora la care copilul își face nevoile – acest lucru vă va ajuta să preveniți incidentele și să creșteți rata de succes;
  7. Stabiliți un interval optim de stat pe oliță sau toaletă: nu țineți copilul prea mult. (pentru copiii care fac la oliță, dar se ridică prea devreme și continuă să facă pipi, încercați să îi puneți să numere până la 10 din momentul în care au început să facă pipi);
  8. Creați o rutină care să prevină pe cât posibil incidentele: puneți copilul pe oliță dimineața sau la scurt timp după ce a consumat multe lichide;
  9. Asociați olița sau baia cu lucruri plăcute. Puteți folosi jucării sau cărți. Evitați, însă lucrurile care îl entuziasmează foarte tare pe copil – ca și în cazul trainingului de masă, cel mic trebuie să devină conștient de proces, astfel încât este recomandat să evitați telefoane, tablete sau TV;
  10. În timpul liber, arătați-i copilului filmulețe. Studiile au arătat că video-modeling-ul este eficient pentru copiii care manifestă opoziționism în trainingul de toaletă (Keen et.al,2007);
  11. Selectați premiul pe care copilul îl va primi dacă face la oliță (sau dacă acceptă să stea pe oliță, în funcție de targetul ales). Copilul trebuie să fie motivat de ceea ce va primi; nu îi oferiți accesul la activitate sau obiect în alte situații;
  12. Nu insistați foarte mult cu explicațiile – copilul va asocia comportamentul cu premiul primit, nu este nevoie să îi spuneți de foarte multe ori că trebuie să folosească olița pentru a primi ce își dorește;
  13. Dacă se întâmplă accidente, direcționați copilul către toaletă rapid. În cazul în care el face pipi și în oliță, premiați-l;
  14. Nu atrageți atenția asupra incidentelor – deși este neplăcut, nu puneți copilul să stea ud sau să își spele hainele murdare (acestea sunt tehnici aversive);
  15. Dacă cel mic nu știe să se îmbrace singur sau să se spele pe mâini, nu predați aceste abilități concomitent cu trainingul de toaletă – oferiți-i ajutor și exersați separat activitățile respective;
  16. Folosiți un orar vizual pentru a ajuta copilul să fie cât mai independent – găsiți resurse online sau puteți face poze cu copilul făcând anumite acțiuni (întâi intri la baie, apoi te dezbraci etc.)
  17. Țineți cont de disfuncțiile senzoriale ale copilului, dacă este cazul și adaptați mediul în funcție de nevoile lui (puneți ceva pe oliță ca să nu fie rece și ceva sub picioare, etc);

Apelați la ajutor de specialitate dacă întâmpinați dificultăți. Mult succes!

Articol oferit de Ioana Budău, psiholog clinician și terapeut ABA în cadrul Autism Voice.