Ai venit în viața noastră ca o lumină, mai mult decât un gând,

Însă, undeva pe drum, ceva rău se întâmpla, chiar în timp ce zâmbeai blând.

Ești trup și suflet din iubirea noastră, copilul nostru bălai,

Și primele semne au apărut devreme, dincolo de faptul că nu vorbeai.

 

Am fost cu tine peste tot, la medic, pediatru sau neurolog,

A fost greu cât am căutat, până am ajuns la psihiatru și psiholog.

Oriunde mergeam, simțeam presiunea unui mimetism,

Într-un final, însă, peste toate, am primit confirmarea de autism.

 

Am căutat informații, să te putem ajuta cât mai bine,

Aș vrea să-mi spui cum sunt toate astea pentru tine…

Am fost în lung și-n lat ca să ajungi la terapie.

Iar acum zilele tale nu mai înseamnă doar copilărie.

 

Știu că ăsta e prețul plătit și meriți tot efortul,

Ești un copil afectuos, cuminte, meriți tot confortul.

Aș fi vrut să fie altfel, să fie totul mai ușor,

Mă uit la tine surprinsă, deseori, pentru că ești încă doar un omușor!

 

Tragem zi de zi, tu cel mai mult, să fii bine, să fii recuperat,

Părea, la un moment dat, un lucru atât de nesperat.

Când ai început să comunici, să spui primele cuvinte,

Nu m-am gândit niciodată că voi mai avea asemenea simțăminte.

 

Speranță, mândrie, bucurie, entuziasm, fericire,

Mai ales că multe zile păreau scoase din pustnicire.

După ceva ani de chin, le-am simțit, într-o zi, din nou din plin,

Odată cu „mama‟, „tata‟, „vreau‟, facem totul să ai un drum lin.

 

Ești copilul meu și pentru mine ești perfect,

Uneori, îmi vine doar să urlu că ce se întâmplă nu e corect!

E o luptă grea, dar acum știu că putem trece peste toate.

E ceva de acceptat, recuperabil aproape în totalitate!

 

Pentru toată lumea, as vrea să schimb această mentalitate,

Autismul e doar altfel, e o parte din viață, e o probabilitate.

Ce ai tu nu e contagios, nu e înfricoșător!

Și atâtea altele se întâmplă, dar fără terapie, da, poate fi dăunător!

 

Toți părinții ce trec prin asta trebuie să fie puternici, să știe,

Să facă ce facem noi, e ca și cu o praștie…

Să se gândească numai la binele copilului lor aparte,

Cu cât tragi mai tare, cu atât ajungi cu viteză mai departe!

 

Curând, peste vreme, vei fi bine și privit cu drag în societate,

Și noi, părinții tăi, vom fi bucuroși, ceva mai în etate.

Ca toți ceilalți ca tine, copii speciali, inocenți și puri,

Dar vom fi bine, pentru că știu că au trecut anii cei mai duri.