”Să nu faci niciodată pentru copil ceea ce poate face singur”, Maria Montessori
În calitate de terapeut, aceasta este una din cele mai frecvente recomandări pe care o adresez părinților cu copii cu autism și nu numai.
În momentul în care, în calitate de părinte, faci lucrurile în locul lui, îi transmiți următoarele mesaje: “Te iubesc, sunt aici și am grijă de tine mereu”, dar în același timp îi transmiți: “Nu cred că poți să faci lucrul singur, nu am încredere în tine, nu cred că vei reusi”.
Ajungem să facem lucruri extreme de simple, pe care copiii reușesc să le facă oricum:
- “pierdem o grămadă de timp până se încalță el” – într-adevăr, copilul are nevoie de mai mult timp să îndeplinească sarcina și este posibil să pierdeți timp, dar câștigați un pas enorm către independența lui.
- “nu reușește să facă singur, nu am cum să nu-l ajut” – dacă sarcină este dificilă și într-adevăr are nevoie de ajutorul unui adult, împărțiți sarcina în bucățele mici și identificați ce poate să facă singur și de fiecare dată, oferiți-i ajutorul doar pentru ce nu reușește să facă.
- “sigur se va frustra, mai bine îl îmbrac eu” – copilul se frustrează pentru că ați cedat de prea multe ori. Are nevoie de rutină, este necesar să fixați câteva reguli care să fie respectate de ambele părți. El nu mai înțelege de ce într-o zi “m-ai îmbrăcat tu și astăzi insiști să mă îmbrac singur”?
- “îl îmbrac de data asta eu, pentru că ne grăbim” – trăim într-o societate în care lucrurile se întâmplă cu o rapiditate ieșită din comun și, de cele mai multe ori, suntem în grabă. Puteți să-l treziți mai devreme, pentru a avea timp să-și îndeplinească sarcinile singur, sau să-l anunțați că vă grăbiți și acesta este motivul pentru care îl ajutați să se îmbrace.
În momentul în care copiii reușesc să îndeplinească o sarcină singuri, devin mai siguri pe ei și pe abilitățile lor. Nu este bine să facem lucrurile în locul lor sau să-i criticăm, pentru că își pierd dorința de a încerca sau vor simți nesiguranța, sentimente care se vor accentua în timp.
În plus, făcând lucrurile în locul lor, există riscul să ne păcălim, făcând ceva ce copilul poate să facă, dar nu vrea și atunci le întărim alte comportamente neadecvate, cum ar fi, scăparea din sarcină. Copilul nu va mai face nimic singur și va cere mereu ajutorul părintelui. Este o capcană în care cădem ușor ca părinți, pentru că nu avem mereu timp să îl lăsăm pe copil să facă diverse lucruri singur și pentru că suntem convinși, mai mult sau mai puțin conștient, că intră în responabilitatea noastră de părinți să facem lucruri pentru copiii noștri.
Deseori, le-am recomandat părinților să-și pună afișe prin casă cu citatul Mariei Montessori, cel cu care am început articolul, astfel încât să își aducă mereu aminte și să-i lase pe copii să experimenteze singuri, să aibă răbdare să-i învețe să facă ceea ce trebuie să facă, să-i obișnuiască să facă ceea ce pot să facă, să evolueze firesc și să se dezvolte corect.
Îmi amintesc de un părinte care și-a pus afișul în fiecare cameră: în dormitor (pentru a-și aduce aminte să-l lase pe copil să se îmbrace singur), în baie (pentru a-și aduce aminte să-l lase să se spele pe mâini singur, să se șteargă cu prosopul singur, să-și pună înălțătorul la chiuvetă singur, etc.), în bucătărie (pentru a-și aduce aminte să-l lase să mănânce singur, să se șteargă la gură, să-și ducă farfuria, etc.), pe dulapul cu încălțăminte, în camera de joacă, în toate locurile în care era conștient ca făcea lucruri pe care copilul sau reușea să le facă independent.
Chiar dacă pe termen scurt îl ajutați pe copil făcând lucruri simple în locul lui, pe termen lung vă aduce numai dezavantaje. Lipsa de cunoștințe practice și inadaptarea la mediul din jur, vor fi resimțite puternic la un moment dat.
Nu trebuie, așadar, niciodată să facem noi ceea ce poate face copilul, ci doar să-l ajutăm să facă singur. Altfel, îl descurajăm și, vrem nu vrem, înțelegem sau nu, dăm naștere unor sentimente de nesiguranță. Să-l încurajăm pe copil să facă ceea ce poate.
Valentina Popa, Psiholog, Terapeut ABA