Ce este reziliența

Reziliența se referă la capacitatea de a face față dificultăților, de a depăși obstacolele și de a merge mai departe după evenimente stresante.

Un copil rezilient poate să înfrunte eșecurile sau greșelile fără a renunța, ba chiar să învețe din ele. Nu este o trăsătură fixă cu care ne naștem sau nu, ci un set de abilități emoționale și cognitive care se dezvoltă în timp, prin experiențe și sprijin adecvat.

Reziliența nu înseamnă că cel mic nu va fi niciodată trist, frustrat sau dezamăgit, ci că poate gestiona mai bine aceste emoții și situații: știe că momentele grele trec, că poate cere ajutor dacă are nevoie și că are puterea să încerce din nou.  Reziliența îi ajută deci pe copii să nu rămână blocați în frustrare sau descurajare, ci să meargă înainte cu încredere.

Legătura dintre reziliență și teama de eșec

Teama de eșec apare atunci când copilul percepe a greși sau a nu reuși ca pe ceva insuportabil sau de neiertat. Un anumit nivel de teamă este normal – nimănui nu îi place să dea greș. Însă unii copii dezvoltă o frică intensă de eșec care îi poate bloca în activitățile zilnice: evită provocările, au anxietate puternică înainte de teste sau concursuri și suferă profund la cea mai mică greșeală. Această teamă exagerată de eșec este strâns legată de reziliență.

Iată câteva semnale comportamentale care pot indica teama de eșec la copii:

  • Evitarea provocărilor noi: copilul refuză să participe la activități sau jocuri unde există șansa să nu iasă victorios.

  • Renunță foarte ușor: la primul obstacol, spune „Nu pot!” și abandonează încercarea. Lipsa perseverenței și frica de a mai încerca din nou arată că eșecul este perceput ca ceva insuportabil.

  • Perfecționism și intoleranță la greșeală: copilul se supără excesiv pentru orice mică eroare (șterge foaia de teme dacă a greșit o literă, plânge dacă pierde la un joc). Caută mereu rezultatul „perfect” și nu acceptă ideea de a greși.

  • Anxietate puternică înainte de evaluări: are simptome de neliniște sau somatice (dureri de burtă, greață) înainte de teste, serbări sau alte situații în care „ar putea greși în fața altora”. Se teme atât de mult să nu se facă de rușine, încât resimte un stres copleșitor.

  • Ascunderea sau negarea greșelilor: în loc să ceară ajutor când greșește, încearcă să ascundă ce s-a întâmplat sau dă vina pe altcineva. Frica de consecințele eșecului îl face să evite confruntarea situației.

  • Cerere constantă de asigurări: întreabă obsesiv „Sigur fac bine? Sigur o să reușesc?” și are nevoie permanentă să i se spună că totul va fi perfect. Această nevoie excesivă de confirmare vine din neîncrederea că ar putea face față dacă lucrurile merg prost.

Teama de eșec sau de greșeală la copii (și la adulți) are origine emoțională, relațională și cognitivă. Nu este înnăscută – este învățată și întărită în timp prin experiențele de viață, mesajele primite și modul în care este tratat eșecul în familie sau la școală.

Teama de eșec poate avea mai multe cauze. Uneori, presiunile academice sau așteptările foarte ridicate (din partea familiei sau a mediului) pot transmite copilului mesajul că „eșecul nu este o opțiune”. Dacă un copil simte (chiar și implicit) că iubirea părinților depinde de performanțele lui, va dezvolta o anxietate mare să nu dezamăgească. Mesaje precum „Trebuie întotdeauna să iei nota maximă” sau reacțiile de dezamăgire exagerată la greșelile copilului cultivă stigmatul eșecului. Pe termen lung, copilul poate ajunge să creadă că a greși îl face un „ratat” în ochii altora, ceea ce erodează profund stima de sine. În schimb, părinții care pun accent pe efort, nu doar pe rezultat, și care arată copilului că îl iubesc indiferent de scorul de la un test, vor reduce această teamă. Important este ca cel mic să înțeleagă că eșecul este ceva de așteptat și acceptabil în viață, nu un capăt de lume.

De unde vine, concret, teama de eșec?

  • Din modul în care au fost tratate greșelile devreme în copilărie. Dacă un copil este: certat, umilit, pedepsit sever pentru greșeli, el învață că este periculos să greșești.
    În loc să învețe că greșeala este firească și parte din procesul de învățare, copilul învață să o evite cu orice preț.

  • Din presiunea de a fi „perfect” sau „cel mai bun”. Când copilul aude constant: „Trebuie să iei 10”, „Să fii primul”, „Nu te face de râs” el asociază reușita cu valoarea sa ca persoană.

  • Din rușine sau comparații constante. Comparația cu frații, colegii sau alți copii („Uite, X a reușit. Tu de ce nu?”) induce sentimentul că nu e suficient. Teama de eșec devine, de fapt, teama de a fi judecat sau respins.

  • Din supraprotecție. Paradoxal, un copil care nu e lăsat să greșească (pentru că părintele face totul în locul lui) va dezvolta: o toleranță scăzută la frustrare, o lipsă de încredere în capacitatea sa de a face față dificultăților. „Dacă eșuez, nu voi ști cum să mă descurc, pentru că nu am mai trecut prin asta.”

  • Din experiențe traumatizante sau rușinoase. Dacă un copil a fost ridiculizat, exclus sau pedepsit în public pentru o greșeală, poate deveni extrem de precaut. Apare anticiparea anxioasă: „Mai bine nu încerc deloc, decât să greșesc și să sufăr.”

Cum se dezvoltă reziliența la copii

Ați observat poate la copiii mici: dacă întotdeauna cineva intervine și „le netezește calea”, la primul obstacol se blochează și plâng, așteptând salvarea. De aceea, dezvoltarea rezilienței merge mână în mână cu diminuarea fricii de eșec.

Pe măsură ce un copil capătă experiență în a depăși momente dificile (o ceartă cu un prieten, o problemă de la teme greșită, un meci pierdut) începe să își dea seama că poate supraviețui eșecului. Eșecurile devin mai puțin înfricoșătoare, deoarece știe din experiență că poate învăța din ele și merge mai departe.

Așadar, antidotul fricii de eșec este reziliența cultivată treptat: prin expunere la provocări graduale, prin sprijin emoțional și prin schimbarea perspectivei asupra eșecului (din tragedie în învățare).

Vestea bună pentru părinți este că toți copiii pot fi ajutați să devină mai rezilienți – adică mai flexibili psihologic, mai rezistenți la stres și mai puțin speriați de eșec.

  • Psihologii subliniază că iubirea necondiționată combinată cu așteptări înalte (realiste) privind comportamentul copilului conduce la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase și a capacității de a face față stresului. Cu alte cuvinte, arătați-i copilului că îl iubiți orice ar fi, dar și că aveți încredere în caracterul și eforturile lui.
  • Copiii învață prin imitare. Dacă părintele gestionează cu calm o problemă și caută soluții, copilul va face la fel. Spuneți-i cum v-ați descurcat într-o zi grea sau cum ați învățat dintr-o greșeală.
  • Lăsați copilul să se confrunte cu mici eșecuri și dificultăți, fără a interveni imediat. Cu sprijin în fundal, va învăța să găsească soluții singur. Protecția excesivă poate să-l facă nesigur și dependent.
  • Greșelile fac parte din învățare. Vorbiți despre ele ca despre oportunități, nu ca despre ceva rușinos. Aplaudați efortul, nu doar reușita.
  • Lăudați efortul, nu doar succesul: De exemplu, în loc de „Ești așa de deștept!”, spuneți „Am apreciat cât de mult te-ai străduit la proiectul acesta!”. Astfel, copilul va înțelege că nu trebuie să fie „perfect” din start și că e în regulă să nu reușești din prima.

Vă propun câteva exerciții și activități pe care să le faceți împreună cu copiii:

  • Povestiți despre personaje sau persoane care nu s-au dat bătute. Pot fi personaje din desene, din cărți, din istorie sau din viața reală. De exemplu, Edison a eșuat de sute de ori înainte de a inventa becul. Penicilina a fost descoperită dintr-o greșeală.

Surse:

  • Grotberg, E. (2023). Resilience as an inherent capacity – definiție și factori interni/externi ai rezilienței
  • Schafer, E.S. (2022). Recognizing Resilience in Children: A Review – importanța expunerii la stres controlat și efectele supraprotecției parentale
  • Harvard Center on the Developing Child (2015-2021). Resilience Framework – rolul relațiilor de suport, al reglării emoționale și al abilităților cognitive (funcții executive) în dezvoltarea rezilienței

Claudia Matei

Psiholog, analist comportamental acreditat

Această serie de articole face parte din campania „Sprijinim familiile, construim viitorul”, o inițiativă comună a NN România și Autism Voice, prin care ne propunem să oferim părinților informații valoroase și instrumente practice pentru dezvoltarea sănătății psiho-emoționale a copiilor și întregii familii. Ne dorim să contribuim astfel la construirea unei societăți mai echilibrate și sănătoase, pornind chiar din interiorul fiecărei familii.

NN este o companie de servicii financiare ce oferă produse de asigurări și pensii. Te ajutăm să protejezi ce contează mai mult pentru tine și să construiești cu încredere viitorul tău financiar.