Jocul este important în dezvoltarea imaginației și a creativității oricărui copil. Acesta este o parte importantă din dezvoltarea copilului, una naturală. Copilul se bucură de jocuri atunci când se joacă alături de ceilalți copii și își găsește modalități noi de comunicare, atât verbală cât și nonverbală.
Modul de a se juca al copiilor cu TSA este uneori stângaci, adesea numit neobișnuit , diferit, existând un joc de rol absent sau puțin dezvoltat. Copiii cu tulburare din spectru autist se pot juca repetitiv cu o singură jucărie sau un element( ex: roata unei mașini).
Cum putem interveni în jocul acestor micuți și astfel să devenim parteneri de joacă?
Pentru fiecare copil, jocul poate avea mai multe funcții: învățare, distracție, exerciții, stimularea abilităților însușite. Cu ajutorul jocului se testează funcționalitatea obiectelor, explorarea lumii, dezvoltarea curiozității , imaginației.
Învârtitul roții unei mașini poate să pară plictisitor pentru unii copii și fără sens, însă pentru cei cu tulburare din spectru autist reprezintă un lucru interesant, un mod de a se bucura și explora lumea lor.
Jocul, în cazul copiilor cu tulburare din spectru autist, se realizează în etape.Se trece la etapa următoare , după ce etapa anterioară a fost însușită . De exemplu, jocul de-a gătitul: prima etapă este aceea de a spăla legumele și fructele, apoi etapa următoare este tăiatul acestora.
Jocurile potrivite pentru copiii cu autism sunt: jocuri pentru dezvoltarea senzorio-motorie, jocuri de rol, jocuri de motricitate, jocuri pentru dezvoltarea cognitivă, jocuri de manipulare și dexteritate, jocuri de asociere și cele de grup. În jocul copiilor cu tulburare din spectru autist, tind să predomine activități și comportamente repetitive, senzoriomotorii persistente. De exemplu: un copil aranjează repetitiv mașinile pentru a imita jocul. Modul în care copilul se joacă poate oferi indicii privind abilitățile însușite și cele neînsușite.
Jocul simbolic include utilizarea de obiecte și activități pentru a reprezenta alte obiecte sau acțiuni, învățarea de a înlocui un obiect cu altul sau a aduce o nouă funcție pentru un obiect.
Scopul terapeutului și, implicit, al familiei pentru dezvoltarea abilităților de joc în cazul copiilor cu autism nu este acela de a schimba obiectele cu care aceștia se joacă, ci de a se găsi modalități de stimulare și funcționalitate.Cele mai importante componente ale jocului sunt acelea de a învăța și a pune în practică abilitățile sociale: cooperarea, schimbul, participarea la grup. Astfel, comportamentele repetitive duc la lipsa de manipulare a obiectelor pentru a le descoperi funcția acestora iar gândirea rigidă, fixațiile, pot constitui o barieră în a găsi noi modalități de utilizare a obiectelor.
Copiii cu tulburare din spectru autist își pot exersa abilitățile însușite în cadrul sesiunilor de terapie cu ajutorul jocurilor de interacțiune socială, cognitive, respectarea regulilor.
Un prim pas pentru a fi partenerul de joc este acela de a ne alătura , de a sta pe covor și de a ne juca împreună cu ei ( ex: cu mașina sau cuburile). Îi învățăm natural care este funcția obiectelor ( de exemplu: facem o cursă cu mașini), iar activitățile zilnice pot fi incluse și ele în timpul jocului. Copiii cu tulburare din spectru autist au nevoie de încurajare și sprijin pentru a progresa și a dezvolta abilități mai complexe. Ca și în cazul celorlate tipuri de învățare, pentru dezvoltarea abilităților de joc ( imitativ, de rol, de grup) este nevoie pentru început de structură. Pentru alegerea jocurilor potrivite este necesar să știm nivelul și abilitățile de dezvoltare ale fiecărui copil. În timp ce se joacă , micuții vocalizează mai mult și se simt în largul lor iar activitățile sunt mai distractive. Ei îl pot imita verbal sau gestual pe partenerul de joacă .
În alegerea jocurilor se ține cont de următorii factori : vârsta copilului, abilitățile acestuia, preferințele copilului. Copiii cu tulburare din spectru autist se pot juca atât cu ceilalți copii, cât și singuri. Unul dintre obiective este acela de a se juca independent.Totul se face într-o manieră plăcută, distractivă chiar dacă acesta abilitate este în curs de învățare.
Autor: Ana Bogdan, Psiholog, Consultant ABA