Pentru mulți copii, școala este un loc al învățării și al socializării. Pentru alți copii, însă – în special pentru cei TSA care, în cele mai multe cazuri, au și dificultăți de procesare senzorială – școala poate deveni un mediu copleșitor.
Zgomotele, luminile, mirosurile sau simplul stat în bancă pot genera disconfort real. Din păcate, aceste reacții sunt adesea interpretate greșit ca fiind „lipsă de educație” sau „comportament neadecvat”.
„Nu stă în bancă” sau nu poate?
Un copil care se ridică frecvent din bancă este adesea considerat neascultător. În realitate, el poate avea nevoie de mișcare pentru a-și regla corpul.
Pentru un copil cu dificultăți senzoriale:
- statul nemișcat poate fi inconfortabil
- corpul poate „cere” mișcare pentru a se organiza
- poziția pe scaun poate deveni greu de menținut
Ce vedem: agitație.
Ce se întâmplă de fapt: o nevoie de reglare senzorială.
„Deranjează ora” sau încearcă să se autoregleze?
Unii copii scot sunete, fredonează sau repetă anumite zgomote în timpul orelor. Aceste comportamente pot fi interpretate ca fiind deranjante, însă ele pot avea rol de autocalmare sau organizare.
De exemplu:
- copilul fredonează pentru a se concentra
- repetă sunete pentru a reduce anxietatea
- produce zgomote pentru a acoperi alte sunete care îl deranjează
Nu este lipsă de respect, ci o strategie de adaptare.
„Este prea agitat” sau este copleșit?
Un copil care pare mereu agitat poate fi, de fapt, suprastimulat. Într-o sală de clasă există: zgomot constant (vorbit, scaune, pași),lumină puternică,mișcare în jur, cerințe multiple simultan.
Pentru un copil sensibil senzorial, toate acestea pot duce la:
- neliniște
- dificultăți de concentrare
- reacții de tip „luptă sau fugi”
„Refuză să participe” sau evită disconfortul?
Uneori, copilul refuză activități aparent simple:nu vrea să participe la ore de lucru manual (din cauza texturilor) sau devine iritat și refuză să stea cu colegii în pauza de masă (din cauza mirosurilor).
În spatele acestor comportamente nu este opoziție, ci evitare a unui disconfort real.
De ce este important să înțelegem diferența?
Atunci când comportamentele senzoriale sunt interpretate ca „lipsă de educație”, copilul poate fi -certat sau pedepsit, înțeles greșit și etichetat negativ.
În schimb, atunci când înțelegem cauza- putem adapta mediul,putem preveni crizele,putem sprijini copilul să participe mai ușor la activități
Ce putem face ca shadow sau cadru didactic?
- oferirea unor pauze de mișcare (permiteți copilului să se ridice pentru câteva minute,oferiți mici „sarcini” -să ducă un caiet, să șteargă tabla
- reducerea stimulilor cu impact negativ(zgomot, lumină)
- folosirea unor obiecte de autoreglare (minge antistres, fidget, grabber)
- flexibilitate în cerințe și așteptări ( acceptarea unor poziții diferite în bancă, oferirea de timp suplimentar pentru sarcini)
- colaborarea cu specialiști (terapeut de integrare senzorială)
Un copil care nu stă în bancă, face zgomote sau evită anumite activități nu este, de cele mai multe ori, „nepoliticos” sau „neascultător”. Este un copil care încearcă să facă față unui mediu care, pentru el, este prea mult.
Atunci când schimbăm perspectiva, nu doar că înțelegem mai bine comportamentul, dar îi oferim copilului șansa reală de a reuși la școală.
Această serie de articole face parte din proiectul Senzorium – Pași către echilibru și incluziune, derulat de Asociația Autism Voice și sponsorizat în cadrul campaniei „Soluții pentru Comunitate”, implementată de Synevo România cu sprijinul Asociației Medicover.
Scopul proiectului este să ofere copiilor și tinerilor cu tulburări din spectrul autist acces la intervenții senzoriale moderne, care să îi ajute să își dezvolte autonomia, echilibrul emoțional și capacitatea de integrare în comunitate. Prin activități terapeutice specializate și resurse educaționale dedicate, proiectul urmărește să creeze un mediu incluziv, în care fiecare copil și tânăr să își poată atinge potențialul.
