Ce înseamnă spațiul emoțional și de ce contează
Spațiul emoțional este acel mediu afectiv pe care părintele îl creează zilnic în relația cu copilul său. Nu este ceva vizibil sau măsurabil, dar este profund resimțit de copil: este locul în care se simte acceptat, ascultat, înțeles și iubit — chiar și atunci când greșește, plânge sau nu are chef de nimic.
Acest spațiu se formează în moduri simple: atunci când părintele este cu adevărat prezent, când nu grăbește conversațiile, când ascultă fără să corecteze imediat, când permite emoțiilor să fie exprimate, dar și când copilul are loc să se plictisească, să se joace sau să nu facă nimic.
Ce ne spun studiile recente
Plictiseala are locul ei în acest spațiu. Deși mulți părinți o privesc ca pe un semn că trebuie să intervină cu o activitate, în realitate, plictiseala este o poartă către imaginație, autonomie și auto-descoperire. Când copilul nu are nimic de făcut pe moment, învață să-și asculte propriile gânduri, să-și inventeze jocuri, să reinterpreteze lumea din jur. E modul lui natural de a crea, nu doar de a consuma.
Tot în acest spațiu apar și micile activități de zi cu zi, care nu sunt spectaculoase, dar sunt profund formative: să curețe morcovii lângă părinte, să spele câteva farfurii, să ajute la pus masa sau la udat plantele. Pentru copil, aceste gesturi simple sunt ocazii de conectare și de participare reală la viața familiei. Nu se simte doar „îngrijit”, ci implicat, util, văzut.
De asemenea, conversațiile spontane — cele care apar între două drumuri, la baie, în timp ce se leagănă sau desenează — sunt cele mai autentice. Nu au scop, nu au structură, dar dezvăluie ce e cu adevărat în sufletul copilului. Dacă părintele este prezent și disponibil, aceste momente devin punți emoționale de neînlocuit.
Ce blochează formarea acestui spațiu de siguranță emoțională?
Chiar și părinții bine intenționați pot, fără să își dea seama, sufoca sau fragmenta acest spațiu, prin ritm, atitudine sau presiune involuntară.
- Programul permanent plin
Un copil care este dus dintr-o activitate în alta nu mai are spațiu să se audă pe sine. Nu mai are timp să se plictisească, să inițieze o joacă, să inventeze. Devenim, fără să vrem, managerii copilăriei lui, iar el devine un executant obosit. Spațiul emoțional e înlocuit de o agendă.
- Prezența fizică, dar atenția fragmentată
Părintele e acasă, dar cu ochii în telefon, cu mintea la serviciu. Copilul nu cere perfecțiune, dar simte când părintele e „de fațadă”.
- Graba emoțională
Atunci când părintele „rezolvă” rapid o emoție („Lasă că trece”, „Hai, nu plânge”, „Nu ai de ce să fii supărat”), copilul simte că nu are voie să simtă ce simte. Emoțiile neplăcute nu se evaporă cu logica. Spațiul psiho-emoțional sănătos permite emoțiilor să fie auzite, nu șterse.
- Așteptările ridicate, chiar dacă nespuse
Când copilul simte că trebuie mereu să fie „bun”, „calm”, „politicos”, „inteligent” sau „productiv”, spațiul emoțional se comprimă. Spațiul devine condiționat, iar copilul învață să ofere doar ceea ce crede că este „acceptabil”.
Cum putem reconstrui acest spațiu emoțional, pas cu pas
- Lasă timp gol în program
Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face e… să nu faci nimic cu el. Doar să fiți împreună.
- Oferă atenție deplină, măcar 30 minute pe zi
Poate fi dimineața, la masă sau seara înainte de culcare. Pune telefonul deoparte, oprește zgomotul din fundal și fii acolo complet.
- Lasă copilul să conducă momentele de joacă
Chiar și 15 minute de joc pe zi în care tu doar urmezi inițiativa copilului pot repara rupturi emoționale. Nu da sfaturi, nu corecta. Intră în jocul lui ca invitat. Lasă-l să te „conducă”. Așa construiești încredere și bucurie.
- Ascultă mai mult decât explici
Când copilul începe o poveste, chiar dacă pare „fără sens”, nu întrerupe. Ascultă până la capăt, cu curiozitate reală. Asta îi spune: „Ce ai tu de spus contează pentru mine.” E baza oricărei relații sănătoase.
Copiii nu au nevoie de părinți perfecți sau de programe sofisticate. Au nevoie de un spațiu emoțional în care să se simtă văzuți, auziți și acceptați exact așa cum sunt — cu plictiseala lor, cu curiozitatea, cu emoțiile grele și cu nevoia lor profundă de conectare.
Acest spațiu nu se cumpără și nu se planifică. Se construiește puțin câte puțin, în fiecare zi, prin prezență reală, ascultare sinceră și renunțarea la graba care ne face să uităm ce contează cu adevărat
Surse:
- Yang, H. et al. (2023). The effect of time parents spend with children on children’s well-being. Frontiers in Psychology
- American Academy of Pediatrics & CDC – rapoarte despre beneficiile recreației și jocului liber în școli soeonline.american.edu.
- Zhao, Y. V., & Gibson, J. L. (2023). Evidence for protective effects of peer play in the early years: Better peer play ability at age 3 years predicts lower risks of externalising and internalising problems at age 7 years in a longitudinal cohort analysis. Child Psychiatry & Human Development, 54(6), 1807–1822
Matei Claudia
Psiholog, analist comportamental acreditat
Această serie de articole face parte din campania „Sprijinim familiile, construim viitorul”, o inițiativă comună a NN România și Autism Voice, prin care ne propunem să oferim părinților informații valoroase și instrumente practice pentru dezvoltarea sănătății psiho-emoționale a copiilor și întregii familii. Ne dorim să contribuim astfel la construirea unei societăți mai echilibrate și sănătoase, pornind chiar din interiorul fiecărei familii.
NN este o companie de servicii financiare ce oferă produse de asigurări și pensii. Te ajutăm să protejezi ce contează mai mult pentru tine și să construiești cu încredere viitorul tău financiar.