Realitatea virtuală este o formă de tehnologie ce permite copiilor să interacționeze și să fie expuși unor medii simulate cu ajutorul calculatorului și a aplicațiilor special concepute.
Cele mai multe medii virtuale reprezintă experiențe vizuale, afișate fie pe un ecran, fie cu ajutorul unor ochelari speciali, cu sau fără sunet.
Deoarece oferă un mediu securizant de învățare, realitatea virtuală a început să fie utilizată în terapia copiilor cu TSA, ca modalitate de a preda și de a repeta abilitățile sociale, de comunicare sau pentru desensibilizare și expunere progresivă la stimuli variați.
Există o diversitate extrem de largă a cadrelor de învățare la care ne putem expune copiii, fără pericolele lumii externe, fără să ne ferim de reacțiile celor din jur, fără a supune copilul în mod direct unor stimuli neplăcuți. Înseamnă să predăm și să repetăm suficient o abilitate, cu ajutorul unui terapeut, sau acasă, în mediul copilului, iar după însușirea acestei abilități, copilul să poată avea succes în orice mediu social. Dacă ne gândim la un copil care nu știe cum să reacționeze într-un grup de copii, când este dus într-un parc de distracții, sau atunci când un adult cu TSA vrea să obțină un job și trebuie să facă față unui interviu, vom înțelege exact modul în care ne poate ajuta o proiecție virtuală să simulăm aceste cadre și să-l pregătim pentru a face față mai bine situațiilor dificile.
Apelând la realitatea virtuală, medicii clinicieni dintr-un spital din Ohio și de la Nationwide Children’s Hospital din Columbus au realizat un studiu pilot format dintr-un grup de copii ce necesitau trasfuzii de sânge și cărora le era teamă. Aplicațiile au permis copiilor să depășească momentele de anxietate și să le permită medicilor procedurile, fără teamă, lacrimi și panică.
Deși nu se vorbește încă despre încorporarea realității virtuale în terapia copiilor cu TSA, suntem la un pas de a demara proiecte pentru a o face cunoscută în România.
Predarea abilităților de acest tip presupune crearea unor aplicații speciale, care să genereze scenariile de care copiii au nevoie pentru a învăța.
Studii recente demonstrează o serie de beneficii precum:
- îmbunătățirea abilităților sociale și de comunicare
- reglarea și adaptarea comportamentală pentru a face față conflictelor sociale, situațiilor noi (ex. o petrecere) sau fenomenelor de bullying
- generalizarea conceptelor învățate
- identificarea emoțiilor și dezvoltarea unor reacții potrivite contextului
În domeniul medical și în cel educațional au fost testate numeroase aplicații, iar rezultatele au fost pozitive.De exemplu, scenariile sociale pot presupune nu doar plasarea copilului sau adolescentului într-un mediu social creat artificial, dar și obținerea unui feedback corespunzător comportamentelor lui.
Atât copilul, cât și terapeutul au un avatar, sau un personaj atribuit. Terapeutul va oferi în mod direct feedback individualizat. Astfel, jocul virtual nu se oprește atunci când comportamentul copilului nu este cel așteptat sau dacă răspunsurile sale nu sunt optime, ci primește automat feedback-ul ce-l va ajuta să-și modeleze răspunsurile în cadrul aceluiași scenariu. În plus, utilizarea unui avatar de către terapeut reprezintă un pas important pentru modelare – copilul poate observa ce face terapeutul și poate imita comportamentul dorit.
Au fost proiectate scenarii și aplicații pentru a-i învăța pe copii cum să traverseze strada, să facă cumpărături, să construiască utilizând modele 3D pentru a-și îmbunătăți percepția și orientarea spațială, să dezvolte reciprocitate în interacțiune.
Mai multe informații despre studiile realizate până în prezent și rezultatele acestora puteți găsi în link-urile recomandate.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0747563216303089
Psiholog, BCaBA