Generalizarea presupune transferul abilităților care au fost predate într-un cadru instrucțional (ex. la terapie) în restul situațiilor și cadrelor de transfer, fără o predare suplimentară și programată a acelor abilități.

În analiza aplicată a comportamentului, atunci când vorbim despre generalizare, ne referim adesea la predarea unei abilități într-un anumit cadru și apoi la demonstrarea naturală a abilității respective în alte situații. De exemplu, dacă un copil învață să-și lege șireturile la terapie, ne vom aștepta ca el să-și poată lega șireturile și acasă sau la grădiniță. În dezvoltarea tipică, generalizarea este presupusă a fi naturală, fără a fi necesare eforturi de programare și dezvoltare a unor programe suplimentare pentru ca aceasta să apară. În cazul copiilor cu TSA însă, aceasta presupune programare, selectare de obiective specifice, aranjarea mediului și implementarea de tehnici suplimentare pentru ca abilitățile să fie generalizate eficient.

Cel mai important obiectiv

Scopul a ceea ce predăm în terapie este acela de a genera abilități importante din punct de vedere social – adică acele abilități care îl vor ajuta imediat pe copil, sunt utile, funcționale și îi aduc beneficii.

Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie ca fiecare copil să demonstreze abilitățile predate în cele mai relevante situații și medii (acasă, la grădiniță sau la școală, în parc, în grupuri sociale variate, la magazin etc.), să dureze în timp și producă modificări pozitive la nivelul altor abilități înrudite.

Cum putem programa generalizarea acasă

  1. Realizați o listă cu obiective
  • Includeți în listă forma răspunsurilor pe care vreți să le variați sau să le predați:

Ex: Bună, salut, hello, bună dimineața, pa-pa, la revedere

  • Includeți în listă tipul de materiale pe care plănuiți să lucrați:

Ex. Identificăm animale pe imagini simple, pe imagini cu 3-4 elemente, pe imagini complexe, pe cărți, pe jucării de plastic, de pluș, pe tabletă, la TV

  1. Variați materialele de predare
  2. Spațiul/ mediul în care predați trebuie să înceapă să fie din ce în ce mai apropiat cu mediul natural: puteți porni de la aranjarea mediului în mod similar celui de la terapie, dar veți varia gradual, până ajungeți să nu mai fiți nevoiți să-l modificați.
  3. Variați persoanele
  4. Variați SD-urile – încercați să vorbiți cât mai natural copilului. Folosiți instrucțiuni simple și clare, iar dacă la început acestea pot fi similare cu cele prezentate de către terapeut, încercați să le modificați gradual.
  5. Predați în locuri diferite: cereți copilului să vă răspundă atât la măsuța de lucru, cât și pe jos, în living, în bucătărie sau alte cadre.

Recomandări de lucru

  • Începeți generalizarea fără așteptarea ca cel mic să ofere răspunsuri corecte sau independente de prima dată. Testați dacă răspunde pe materialele noi sau în noul mediul la care este expus, iar dacă nu reușește ajutați-l, promptându-l. După un prompt, este foarte important să reveniți cu aceeași cerință, astfel încât să obțineți un răspuns independent.
  • Oferiți laude și întăritori! Chiar dacă abilitatea există, demonstrarea acesteia în situații diferite, cu persoane noi sau folosind materiale noi trebuie întărită.
  • Stabiliți pentru început un număr mic de obiective (2-3). În momentul în care le-ați atins, le puteți modifica sau înlocui cu unele noi.
  • Începeți prin a varia etapizat, gradual. Schimbările bruște și majore (ex. trecerea de la a identifica culori pe lego la identificarea culorilor pe cărți care conțin zeci de imagini și de culori pe pagină poate fi dificilă).
  • Asigurați-vă că programul de generalizare este unul sistematic. Nu este suficient să lucrăm o singură dată, ci este important să ne programăm generalizarea zilnic.
  • Nu este necesar să lucrăm timp de o oră neîntrerupt. Programați-vă generalizarea pe tot parcursul zilei, în momente scurte de predare, repetate.
  • Testați generalizarea frecvent. Când apare o oportunitate naturală de predare, cereți-i copilului un item – un obiect de la bucătările, o culoare, să răspundă la nume când aveți nevoie să vină sau când vreți efectiv să-i comunicați sau să-i ofertiți ceva. Dacă i-ați cerut să facă ceva și comportamentul întârzie să apară, promptați-l. Țineți minte să reduceți promptul pentru a determina un răspuns independent și să includeți abilitatea respectivă într-un program mai intens de cerințe pe parcursul zilei, astfel încât să reușiți să o predați.

Aici puteți vizualiza Exemple de programe în generalizare

 

Articol scris de Claudia Matei, psiholog, BCaBA, vicepreședinte Autism Voice