Această tulburare complexă, Tulburarea dezintegrativa a copilăriei, care este inclusă în tulburarea de spectru autist (TSA), este, de asemenea, cunoscută sub numele de sindrom Heller, Dementia Infantilis și Disintegrative Infantilis. Este un diagnostic grav care se caracterizează printr-o dezvoltare tipica a copilului in primii 2 ani din viata, urmată de o pierdere treptată a limbajului, a abilităților sociale și motorii înainte de vârsta de zece ani. Tulburarea de dezintegrare a copilului sau CDD este foarte rară, aparând cu o prevalență de 2 din 100000 de copii. (Fombonne, 2009)
Ca aproape toate celelalte clasificări din spectrul autist, cauza acestei tulburării nu este cunoscută. Studiile arată că aproape 50% dintre copiii diagnosticați cu CDD au un circuit normal atunci cand se efectueaza electroencefalogramă, ceea ce sugerează că CDD are un caracter neurobiologic. (Kurita, 2004) Copiii cu CDD pot avea, de asemenea, convulsii sau, în unele cazuri, leucodistrofie sau boala Schilder ca si condiții asociate.
Diagnosticarea CDD
CDD poate fi confundată cu alte afecțiuni medicale. Acesta este motivul pentru care alte diagnostice posibile cu simptome similare ar trebui să fie în primul rând eliminate. Acestea includ epilepsie, traumatisme craniene, tumori cerebrale, schizofrenie sau o altă clasificare a tulburărilor din spectrul autismului.
Caracteristica distinctă a CDD din alte condiții, în special din sindromul Rett, este primii doi ani ai copilului, care sunt normali în toate aspectele dezvoltării. Numai după această perioadă se va produce pierderea de cuvinte, abilități motorii și apariția altor simptome medicale. Trebuie remarcat faptul că grupul de lucru DSM-5 al asociației americane de psihiatrie propune ca CDD să fie inclusă în tulburarea de spectru autist . (DSM-5 Task Force de Dezvoltare, 2010)
Simptome
Copiii diagnosticați cu tulburarea dezintegrativă a copilariei împărtășesc mai multe simptome similare cu alții din spectru. Dar atunci cand ne referim la CDD, aceste simptome nu apar în primii doi ani de viață a copilului.
Întârzierea sau pierderea limbajului.
Nu poate sa comunice adecvat pentru varsta sa
Incapacitatea de a forma relații cu prietenii și familia.
Pierderea abilităților motorii.
Pierderea limbajului.
Pierderea controlului vezicii urinare și intestinului.
Tratarea CDD
La fel ca orice altă tulburarea din spectrul autist, nu există un singur tratament dovedit pentru CDD. Complexitatea și raritatea condiției împiedică, de asemenea, cercetarea sa pentru tratament.
Medicamentele steroidice sunt folosite pentru a încetini progresul tulburării. Nu există nici un tratament cunoscut pentru CDD.
Prognoză
Perspectiva copiilor diagnosticați cu tulburare dezintegrativă în copilărie nu este încurajatoare. Odată ce abilitățile sunt pierdute, este puțin probabil ca acestea să fie recuperate, chiar și cu terapie. Aproximativ 20% dintre adulții cu CDD vor putea să pronunțe propoziții complete. Majoritatea pacienților adulți au nevoie de îngrijitori cu normă întreagă sau de instituționalizare.
Referințe:
DSM-5 Task Force de Dezvoltare. (2010). 299.10 Tulburarea dezintegrată a copiilor – Revizuirea propusă. Recuperat 18 martie 2011, de la American Psychiatric Association DSM-5 Dezvoltare: http://www.dsm5.org/ProposedRevisions/Pages/proposedrevision.aspx?rid=96#
Fombonne, E. (2009). Epidemiologia tulburărilor de dezvoltare pervazive. Pediatric Research, 65, 591-8.
Kurita, H., Osada, H. și Miyake, Y. (2004). Validitatea exterioară a tulburărilor dezintegrate copilariei în comparație cu tulburările autismice. Journal of Autism and Developmental Disorders, 34, 355-362.
Copyright © by Special Learning Inc. Toate drepturile rezervate.