Tulburările de alimentație în autism

Psiholog Anca Dumitrescu, Preşedinte Autism Voice

Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură neuro-psihică, tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări neuro-psihice și de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste (TSA). Termenul ”spectru” reflectă gama dificultătilor și particularitătilor tulburărilor de tip autist: dificultăti de dezvoltare a abilitătilor sociale, dificultăți de înțelegere a limbajului, dificultăți majore în comunicare, comportamente repetitive, stereotipii care se manifestă diferit de la un copil la altul. Autismul are mai multe forme de manifestare cauzate de combinații diferite între factorii genetici și cei externi, de mediu. Cauzele specifice răman incă necunoscute.

În cazul copiilor cu autism, mâncarea se suprapune cu mai multe aspecte care au legătură cu abilitățile de relaționare. Acestea includ sensibilitate extremă la schimbări și stimuli senzoriali, precum și o atenție sporită la detalii.

Mulți copii și adulți cu tulburare de spectru autist sunt extrem de sensibili nu doar la aromă, ci și la culoarea, mirosul și textura alimentelor. Mulți au preferințe doar pentru anumite alimente. Unii chiar își doresc să li se pună anumite alimente în același fel pe farfurie sau au nevoie să folosească aceeași farfurie la fiecare masă.

Cu toții avem preferințe alimentare, însă aceste tendințe devin exagerate în cazul persoanelor cu TSA.

Nu este de neglijat faptul că unii copii cu autism au dificultăti în a mesteca mâncarea, nu se pot coordona pentru a mesteca eficient sau au probleme digestive permanente, precum constipația sau diarea.

În plus, multe persoane cu autism au probleme în a descrie ceea ce le place sau ceea ce nu le place la mâncăruri. De aceea, poate fi dificil de determinat de ce un aliment îi supără sau îi bucură, iar acest lucru le crește riscul de a face o criză.

Cercetările mai arată că mulți copii cu autism au preferințe puternice pentru carbohidrați și alimente procesate, respingând fructele și legumele. Au o aversiune puternică pentru gusturi și texturi puternice. Din nefericire, acest lucru poate duce la deficiențe nutriționale și la creștere în greutate, în special dacă sportul este redus.

Conform specialiştilor de la “Center for Autism and Related Disorders din California”, 80% dintre copiii care suferă de tulburări de dezvoltare au tulburări de alimentaţie.

Nevoia de a consuma aceleași lucruri în fiecare zi este comună în cazurile de TSA, de aceea este extrem de dificil să se introducă alimente noi în dietă. Refuzul de a consuma anumite alimente se poate transforma într-o adevărată criză, iar părinții renunță la a mai încerca alimente noi și întăresc involuntar fixația copiilor pentru aceleași alimente zilnic.

Toți acești factori pot duce la o atmosferă tensionată în familie și comportamente dificil de gestionat, în special în timpul meselor.

Printre manifestările concrete ale dificultăților copiilor cu autism în contextul alimentației, pot fi enumerate:

• Alimentație restrictivă (copilul mănâncă doar câteva feluri de mâncare, iar organismul poate avea de suferit pe termen lung pentru că nu primește aportul necesar de nutrienți)
• Probleme de autonomie (nu folosește lingură/ furculița, iar părinții sunt nevoiți să îl hrănească până la vârste mari)
• Comportamente problematice în timpul mesei (aruncă mâncarea pe jos, scuipă, ține mâncarea în gură, își provoacă greață)
• Dificultăți de masticație – copilul mănâncă alimentele pasate, uneori și după vârsta de 3-4 ani.
• În cazuri grave, copilul refuză complet alimentele și ajunge să fie hrănit prin sondă pentru a nu-i fi pusă viață în pericol (aceste cazuri sunt totuși extreme de rare).

Este importatnt să fie cerut sfatul medicului în privință dezoltarii fizice a copilului și să fie verificată frecvent starea lui de sănătate. Astfel, pot fi identificate difultati medicale precum alergii alimentare, reflux gastro-esofagian, probleme de motilitate digestivă.

Scopul acestui articol este să vină cu recomandări pe care părinții le pot urma atunci când întâmpină dificultăți în alimentația copiilor:

1. Înainte de a introduce efectiv alimente noi, este important să se dezvoltate abilitatea de a sta la masă pentru o perioadă de aproximativ 5 minute, abilitate care îi va fi necesară în toate mediile sociale în care se impune servirea mesei (grădinită, restaurant etc.). Sunt foarte des întâlnite situațiile în care copiii se plimbă prin casă iar părinții aleargă după ei pentru a-i hrăni.

2. Alimentele nu vor fi introduse brusc, ci prin desensibilizare sistematică:

Inainte de a introduce alimente noi, faceti o lista cu ce alimente va doriti sa introduceti si organizati-le ierarhic, de la alimentul cu cele mai multe sanse de a fi acceptat, pana la cel mai dificil de introdus.

Planul de alimentație al copilului poate fi extins pornind de la o mâncare preferată. Dacă îi place un anumit tip de iaurt, diversificarea poate fi începută prin oferirea altor tipuri de iaurt, cu diferite arome.

Pentru a introduce efectiv alimentul, puteți urma pașii de mai jos:

• Primul pas este mirosirea alimentului
• Apoi încurajați-l să pună buzele pe aliment
• Urmează să ia o singură înghițitură. După fiecare linguriță din alimentul nou introdus îi puteți oferi o linguriță din alimentul preferat.
• Ulterior, se va puncta exact câte înghițituri va trebui să ia din alimentul respectiv, iar numărul va fi crescut treptat, până când se va ajunge la cantitatea dorită.
• Atenție! Nu puneți în farfurie mai mult decât copilul poate mânca, ci exact cantitatea la care ați ajuns în fiecare moment al “intervenției”.
• Utilizați tacâmuri și farfurii mici și colorate pentru a crește interesul copilului.
• Creați forme interesante pe farfurie cu ajutorul alimentelor – animale formate din bucătele mici de fructe sau legume, forme geometrice formate din piure.

Organizarea vizuală este foarte importantă pentru copii cu autism, așa că un plan vizual poate fi de ajutor. Îi puteți puncta prin intermediul stikerelor sau bulinelor exact câte înghițituri trebuie să mănânce, primind apoi câte un simbol pentru fiecare înghițitură.

Este important să-i permiteți să aleagă ce „recompensă” va primi la finalul mesei.

După ce copilul va începe să mănânce cu ușurință alimentul nou introdus, stikerele și ”recompensa” de la final vor fi retrase, astfel încât cel mic să reușească să consume alimente fără a fi condiționat în veun fel.

Următorul aliment va fi introdus urmând planul de mai sus, și așa mai departe, până când veți reuși să introduceți suficiențe alimente.

3. Dezvoltarea comportamentului de a mânca singur

După ce ați reușit să variați alimentația copilului introducând câteva alimente importante pentru sănătatea lui, este momentul să îl lăsați pe cel mic să mănânce singur, pas cu pas.

Mâncatul, ca și comportament, este compus din alte comportamente simple: copilul ține lingura, umple lingura, duce lingura la gură, mestecă mâncarea, înghite mâncarea. Copiii cu autism pot avea probleme pornind de la faptul că nu știu să tină lingura în mană și că refuză multă vreme să se hrănească singuri.

Mâncatul trebuie să aibă loc la masă, nu pe jos și nu în picioare, în timp ce părintele aleargă după copil prin casă.

Copilul va sta confortabil într-un scaun adecvat vârstei și i se va oferi o lingură. Puteți sta în spatele lui sau în lateral pentru a-i ajuta mâna să țină lingura. Dacă la început îl veți ajuta pe tot parcursul mesei, pe măsură ce copilul devine independent și poate ține lingura pentru a lua mâncare din farfurie, ajutorul se va retrage treptat.

Stabiliți un program de masă și fiți consecvenți. Este important să nu îi oferiți copilului rontaieli între mese.

Folosiți un ton ferm, dar fără să țipați și fără să utilizați foarte multe explicații. Nu vă lăsați descurajați de crizele pe care copilul le poate face la masă. Pot apărea plânsete, incercări de heteroagresivitate (va arunca cu lingura, va lovi cu pumnii) sau de autoagresivitate. Incercati sa ignorati toate aceste comportamente si sa continuati cu ajutorul oferit pentru a manca singur. Este important să nu vă înfuriați și să nu ridicați tonul la copil. Atunci când copilul este cooperant, lăudati-l: ” Bravo!”, „Ești grozav!”

În situația în care copilul refuză categoric mâncarea, puteți lua o pauză și reîncerca după 30 min/ 1 oră.

Nu utilizați televizorul, tableta sau jucăriile în timpul mesei. Le va primi pe toate după ce termină masa.

Nu vă descurajați. La început poate fi dificil, însă, pas cu pas, copilul va colabora și va reuși să mănânce singur și alimente variate.

4. Cumpărăturile pot fi făcute împreună, astfel încât copilul să aibă posibilitatea să aleagă

el alimente noi. Acest lucru trebuie făcut însă cu atenție, pentru că în cazul copiilor cu autism se pot declanșa crize severe în magazine atunci când nu sunt cumpărate alimentele dorite. Este important să punctati la intrarea în magazine câte alimente poate pune în coș.

5. Modelarea comportamentului

Luați masa impreună. Comportamentul alimentar este un comportament pe care copilul îl invată prin imitație. Oferiți copilului o imagine clară despre ce inseamnă să mănanci sănătos, oferindu-vă drept exemplu.

Copiilor le place să stea la masă impreună cu părintii și să fie tratați în mod egal. În mod cert, dacă părintii mănancă cartofi prăjiți, copilul va refuza pasta de morcov pe care o are în farfurie. Încercați să-i oferiți copilului opțiuni variate și feluri de mâncare pe care le consumați cu toții, la aceeași masă.

Creați o atmosferă plăcută în timpul mesei, conversați și exprimați-vă entuziasmul fată de modul în care mănancă copilul.

6. Experimentarea directă

Încurajați copilul să participe în mod activ la activitătile de gătit. S-a demonstrat că programele de educație în nutriție, bazate pe expunere și explorare directă, dezvoltă interesul pentru alimentele noi, iar copiii sunt mai deschiși la oportunitătile de a încerca gusturi, arome sau texturi variate.

Jucați-vă cu mâncarea, preparați impreună cu copilul salate sau sucuri, invătati-l despre cum se cultivă legumele, folosind ghivece cu ardei sau roșii. Combinați ingrediente cu gust plăcut și testați-le : miere+biscuite, lapte+miere, lapte+cacao, suc de mere+suc de morcovi. Jocul de-a bucătarii este amuzant, poate crea senzații plăcute și poate dezvolta motivația copiilor pentru a gusta din alimente interesante.

7. Accesibilitate versus restricții

Evitați să cumpărati produse pe care nu doriți să le mănance cel mic. O pungă de chipsuri este interesantă și tentantă. Pentru a evita impunerea unei interdicții, este preferabil să înlocuiți alimentul nedorit cu unul pe care ați vrea să-l consume copilul.

Lăsați la vedere fructe, legume, sucuri proaspete, pe care copilul să le testeze în momentul în care își dorește.

8. Controlul parental

Evitați restricțiile severe și presiunea negativă pusă asupra copilul de a mânca anumite alimente.

Restricțiile moderate sunt adeseori benefice, comparativ cu cele severe. Nu este nevoie să eliminăm complet un aliment de tip ”junk-food” din dietă copilului, căci orice interdicție strictă va crea un interes și mai mare asupra alimentului interzis. Consumul rațional, ocazional, va satisface curiozitatea sau pofta, fără a afecta sănătatea copilului.

De asemenea, șantajul emoțional (dacă nu mănanci, mama se supără) și condiționarea (doar după ce termini tot din farfurie primești ciocolată) sunt ineficiente pe termen lung, având uneori efecte negative, contrar asteptărilor.

Nu utilizați niciodată pedeapsa! Asocierea pedepsei cu orice comportament alimentar va avea consecințe negative.

9. Încurajați exprimarea alegerilor

Direct sau indirect, alegerile pe care copilul le poate face în ceea ce privește selectarea alimentelor au un rol important în creșterea motivației de a mânca sau de a testa alimente noi.

În situația în care copilul deja vorbește, întrebați-l ce vrea să mănance sau oferiți-i posibilitatea să aleagă între două sau mai multe tipuri de mâncare.

Forma indirectă presupune prezentarea mai multor alimente, în cadrul aceleiași mese (piureuri diferite, bucătele de fructe variate) din care să poată alege ce dorește să mănance.

Modelul oferit de către părinți are un impact mare în dezvoltarea comportamentelor copiilor, iar abordările pozitive au cele mai bune rezultate. Cu puțină distracție și răbdare, orice comportament poate fi modelat !

Dacă știi pe cineva căruia îi va fi util, trimite-i acest link. Cu siguranță îți va mulțumi.