Se vorbește mult despre iubire necondiționată, parenting cu blândețe și sunt mulți părinți care spun: „Eu nu îmi condiționez copilul”, „Eu nu sunt de acord cu utilizarea recompenselor în creșterea copilului meu”, „Eu nu îmi dresez copilul”, „Eu nu îmi pedepsesc copilul”.
Până la vârsta de 6 ani, copiii învață din consecințele comportamentelor lor, nu din explicații. Le vom explica, bineînțeles, ce este bine, ce este rău, ce așteptări avem de la ei, însă nu vor pune în aplicare ceea ce le cerem doar pe baza explicațiilor. Abia după 6 ani pot începe să asculte argumentele noastre referitoare la comportamente.
Comportamentele noastre, ale tuturor, se dezvoltă în funcție de beneficiile pe care le obținem, cu alte cuvinte suntem condiționați la fiecare pas. Atunci când comportamentele noastre au consecințe neplăcute, încetăm să le mai manifestăm și încercăm să schimbăm ceea ce facem.
Atunci când comportamentele noastre ne aduc beneficii, continuăm să le manifestăm – suntem condiționați la fiecare pas, chiar dacă nu ne place să recunoaștem asta.
Pe termen lung este NOCIV ca un copil să primească tot ce își dorește doar pentru că vrea. Dacă îmi permit să-i ofer ceea ce își dorește, este în regulă să o fac, însă pe baza unor reguli:
- vei primi ciocolată după ce termini de mâncat, nu între mese;
- vei avea acces la telefon/tabletă, după ce îți faci temele;
- vei primi o tabletă nouă, însă am nevoie de ajutorul tău. „Mă poți ajuta să fac curat în casă în fiecare săptămână, ca eu să pot lucra pentru a avea banii necesari să cumpăr tableta” sau „Faci curat în casă o dată pe săptămână pentru a nu mai cheltui banii să plătesc pe cineva să facă asta, iar din banii economisiți îți voi cumpăra tabletă.”
Abordând așa situațiile, copilul va învăța să devină responsabil și să facă eforturi pentru a obține ceea ce își dorește, lucru care va duce în timp la o stare de mulțumire, la dezvoltarea autocontrolului, a voinței, perseverenței. Atunci când copilul primește ceea ce își dorește doar pentru că cere, fără a trebui să facă nimic pentru a obține acel lucru, de fapt îl învăț că este suficient să ceară sau să „se dea cu fundul de pământ” și beneficiile apar. Este tot o condiționare, însă de data aceasta copilul învață că poate obține ceva doar pentru că spune VREAU sau are un comportament neadecvat.
Odată obișnuit cu acest mod de funcționare, va deveni din ce în ce mai dificil să îl determinăm să învețe lucruri noi, să facă eforturi pentru a obține ceea ce își dorește și va crește devenind un adult disfuncțional, fragil emoțional, care se va frustra la cele mai mici obstacole, poate ajunge să dezvolte tulburări emoționale și chiar depresie, pentru că lumea nu este așa cum a învățat el când era mic.
Este important să utilizăm ÎNTÂI faci asta, APOI poți să faci X sau să primești Y.
Trebuie să evităm DACĂ/ATUNCI.
Dacă/atunci înseamnă impunerea controlului din exterior și o condiționare evidentă care ar putea duce la apariția opoziționismului din partea copilului.
Întâi/apoi înseamnă pur și simplu ordinea naturală a lucrurilor pentru o dezvoltare echilibrată și de autocontrol.
Recompensa nu înseamnă mită
-
Mită: „Îți dau o ciocolată dacă nu țipi în magazin” (după ce a început comportamentul negativ)
-
Recompensă: „Întâi te comporți frumos în magazin, la final alegem o carte împreună” (înainte de comportament)
Recompensă/motivație nu înseamnă doar utilizarea dulciurilor, ci descoperirea tuturor aspectelor care îl motivează și ”folosirea” lor in beneficiul copilului, pentru o creștere armonioasă. Atitudinea față de copil trebuie să fie mereu caldă, prietenoasă, grijulie, afectuoasă. Evitați utilizarea unui ton rigid în comunicarea cu el!
Atunci când are însă comportamente neadecvate, este important să fim fermi, să impunem limite și să nu cedăm.
Consider că sunt relevante și câteva cuvinte despre motivație extrinsecă vs. motivație intrinsecă.
Pe scurt, motivația extrinsecă înseamnă că fac anumite lucruri pentru ceea ce îmi oferă ceilalți (beneficii, cadouri, afecțiune etc.), iar motivația intrinsecă înseamnă că fac anumite lucruri pentru că îmi plac.
Haideți să ne gândim acum care sunt șansele ca unui copil să-i placă să-și facă temele, să-și organizeze camera sau să ajute la treburi prin casă și să fie organizat.
Există, bineînțeles, și copii care sunt motivați intrinsec de aceste aspecte, însă extrem de puțini.
Evident că ar fi minunat ca motivația să apară prin simpla implicare a copilului în acea activitate. Și acesta este primul pas: să fie implicat de părinte în activități printr-o abordare prietenoasă, caldă, distractivă, pornind de la preferințele copilului și conducându-l cu grijă și către activitățile necesare pentru învățare. Dacă însă acest lucru nu se întâmplă prin simpla expunere sau prin încercările părintelui de a face activitățile plăcute, este necesar să apelăm la motivația extrinsecă.
Copilul (și orice ființă umană, de altfel) va căuta întotdeauna calea care presupune cel mai puțin efort, iar dacă beneficiile vin pe baza unui efort minim, motivația intrinsecă se va dezvolta foarte greu.
Motivația intrinsecă poate fi crescută pe baza motivației extrinseci, dacă învățăm cum să le asociem pe parcursul unei zile.
Pentru ca o activitate în care copilul refuză să se implice de la sine să devină plăcută în timp, este necesar să învățăm cum să facem aceste asocieri.
Anca Dumitrescu
Psiholog, analist comportamental acreditat
Această serie de articole face parte din campania „Sprijinim familiile, construim viitorul”, o inițiativă comună a NN România și Autism Voice, prin care ne propunem să oferim părinților informații valoroase și instrumente practice pentru dezvoltarea sănătății psiho-emoționale a copiilor și întregii familii. Ne dorim să contribuim astfel la construirea unei societăți mai echilibrate și sănătoase, pornind chiar din interiorul fiecărei familii.
NN este o companie de servicii financiare ce oferă produse de asigurări și pensii. Te ajutăm să protejezi ce contează mai mult pentru tine și să construiești cu încredere viitorul tău financiar.