Căsătoria implică foarte multă muncă, chiar și atunci când vorbim despre o relație puternică și plină de iubire. Aproximativ 60% din toate căsătoriile se încheie cu un divorț. Este o cifră uluitoare. Am citit că rata de eșec a căsătoriilor care au un copil cu autism este de 80%, deși nu am văzut niciodată un studiu care să confirme acest număr. Oare chiar e posibil ca autismul să fie un factor de risc pentru căsătorii? Poate că da. Adaptarea la eforturile emoționale, financiare și de timp pe care le poate aduce un diagnostic de autism este dificilă, dar posibilă. Iată șase sfaturi despre cum să vă mențineți căsătoria în timpul acestor provocări.

 

1) Amintiți-vă că toată lumea reacționează diferit la diagnosticul de autism

Există mulți factori care pot afecta o căsătorie odată ce un copil este diagnosticat cu autism. Fiecare persoană reacționează și răspunde diferit la acest diagnostic. Unii oameni au sentimente de vinovăție, furie, tristețe și pierdere. Alții vor să dea vina pe cineva sau să afle motivul acestui diagnostic. Diferite reacții pot îndepărta oamenii sau îi pot determina să meargă în direcții separate. Bărbații tind să fie mai orientați spre soluții și spun: „Avem o problemă aici, hai să găsim acum cea mai bună modalitate de a o rezolva.” Femeile tind să se ajusteze mai repede la provocările unui diagnostic neurologic. Ele pot accepta întârzierile, progresul lent sau rezultatele mici.

Femeile tind să fie cele care caută informații, servicii, participă la conferințe și traininguri și citesc cărțile. Adesea, tot ele sunt cele care experimentează cele mai mari schimbări de viață, cum ar fi să renunțe la un loc de muncă pentru a fi îngrijitorul principal, să îşi schimbe cariera sau să se ocupe de problemele de zi cu zi și de programări medicale / terapeutice. Renunțarea la un loc de muncă sau reducerea orelor de muncă poate adăuga presiune economică asupra familiei. Deseori, din cauza acestor schimbări dramatice, femeile se pot simți pierdute. Pentru mai multe idei despre dezvoltarea unei vieți pentru tine, fără vinovăție și consolidarea relațiilor, citește Mai mult decât o mamă.

 

2) Faceți-vă timp pentru a vă adapta la schimbările de muncă / viață care apar

Odată ce amândoi copiii au fost diagnosticați, nu am mai putut să îmi continui serviciul  ca profesor. Nu exista suficientă flexibilitate în ziua de lucru pentru a participa la ședințe de terapie. Nopțile întrerupte de somn făceau aproape imposibilă trezirea de dimineață. Pierderea carierei de profesor de muzică a fost devastatoare pentru mine și m-a lăsat să mă întreb cine sunt. Am dezvoltat o identitate atât de puternică prin muzică. Soțul meu a putut să rămână în cariera sa muzicală și am stat pe margine și am urmărit. A fost una dintre cele mai dificile perioade din căsnicia noastră. Am reușit să trecem de acest moment cu ajutorul consilierii. De asemenea, mi-am găsit un nou scop în viață când am început Centrul pentru programele de conștientizare a autismului.

 

3) Găsiți-vă timp pentru a fi împreună ca un cuplu

De multe ori, cuplurile neglijează să petreacă timp împreună atunci când sunt copleșite de cerințele zilnice ale unui copil cu nevoi speciale. Cuplurile trebuie să îşi planifice activitățile împreună. Scrieți-le într-un jurnal, așa cum ați face cu orice altă întâlnire. Timpul petrecut împreună este esențial pentru menținerea unei relații sănătoase. Nu trebuie să fie nimic fantezist – doar să mergeți la plimbare sau la o cafea poate fi suficient pentru a vă reconecta.

 

4) Cere ajutor prietenilor, familiei sau îngrijitorilor

Nivelul de sprijin din afara familiei poate menține sau distruge o căsătorie. Un sistem de asistență fiabil afectează modul în care se simte un cuplu. Un îngrijitor excelent este esențial pentru a avea momente de răgaz. Cu toții avem nevoie de cineva pe care să ne putem baza, în afară de partenerul nostru. Nu eram pregătită pentru reacțiile pe care le-au avut bunicii când au aflat de diagnosticul copiilor noștri. Părinții mei au avut felul lor de-a face faţă nepoților lor autiști, care uneori a stârnit nedumeriri pentru mine şi soțul meu. Părinții soțului meu s-au retras din situație cu totul. Aceste schimbări în relația cu părinții noștri au fost destul de dificile. Dinamica familiei s-a schimbat odată cu apariția autismului.

 

5) Nu lăsați un partener să-și asume prea mult responsabilitățile zilnice

Este important să împărțiți responsabilitatea creșterii copiilor și gestionarea căminului. Resentimentele apar atunci când aceste lucruri sunt lăsate pe umerii unuia dintre soți. Două minți sunt adesea mai bune decât unul la ședințele EIP la școală, programările medicale și ședințele de terapie. Împărțiți deciziile, cumpărăturile și treburile casnice. Lucrul în echipă creează o legătură mai puternică între două persoane.

 

6) Mergeți la consiliere

Să nu vă fie frică să solicitați consiliere. Uneori ajută să existe o persoană din afară care să stabilească nevoile familiei. Poate fi util să știți că sentimentele și grijile voastre legate de autism sunt normale și există şi alți părinți care au aceleași probleme. Dacă un soț se simte prea descurajat pentru a începe consilierea, mergeți singuri și începeți să faceți schimbări pozitive. Majoritatea oamenilor se simt copleșiți când trebuie să crească un copil cu autism. Eu încă trăiesc perioade de anxietate intensă la începutul anului școlar. Tranzițiile provoacă în continuare cantități uriașe de stres în viața noastră personală. Am învățat să parcurgem aceste perioade și știm că vor trece.

 

Nu există nicio soluție care să asigure succesul unei căsătorii în fața autismului, dar menținerea legăturii cu soțul ajută. Înconjoară-te de oameni care să asculte sau care pot face o pauză atunci când este nevoie. Mai presus de toate, să nu vă fie frică să cereți ajutor atunci când este nevoie.

 

Sursa https://autismawarenesscentre.com/keep-marriage-strong-raising-child-autism/