Abilităţile imitaţie la copiii cu autism sunt foarte importante.  Copiii cu autism prezintă deficite majore pe aria abilităţilor imitative.

Aceste deficite apar in cadrul unor contexte variate precum :

  • imitarea cu obiect şi fără obiect a mişcărilor corpului,
  • utilizarea funcţională şi simbolică a obiectelor,
  • vocalizările,
  • expresiile faciale.

În cazul copiilor neurotipici, imitaţia apare în copilăria timpurie şi are două funcţii importante în evoluţia lor. Una dintre ele este funcţia de învăţare, prin care copiii dobândesc abilităţi şi cunoştinţe noi, şi care joaca un rol important in evoluţia lor cognitivă. A doua funcţie  este cea socială, prin care aceştia se angajează în schimburi sociale şi emoţionale cu ceilalţi oameni şi îşi dezvoltă comportamentele de comunicare socială : limbajul, jocul, atenţia împărtăşită. Acest rol important al imitaţiei în dezvoltare  precum şi specificitatea deficitului de imitaţie în cazul Tulburarii de Spectru Autist i-a determinat pe cercetători să propună  abilităţile de imitaţie ca deficit primar, care are un efect profund asupra învaţării şi dezvoltării la copiii cu autism. Astfel , predarea abilitaţilor imitative devine un aspect central al intervenţiei în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist.

Ce este imitaţia?

Imitaţia este abilitatea de a duplica unele proprietăţi ale comportamentului unui model. De exemplu, interacţiunea faţă-în-faţă dintre mamă şi bebeluş se desfaşoară prin imitarea reciprocă a vocalizarilor şi a expresiilor faciale. Prin intermediul acestor jocuri reciproce imitative, bebeluşul comunică  interesul social faţa de partener, dezvoltă un sentiment de experienţă afectivă comună  şi învaţă să-şi aştepte rândul. Spre sfârşitul primului an de viaţă, interactiunea dintre bebeluş  şi mamă se centrează pe obiecte şi acesta învaţă  să  imite  acţiunile ce implică  jucării. În cel de-al doilea an de viaţă, jocurile de imitaţie implică adesea gesturi afective. De asemenea, imitarea reciprocă joacă un rol important în interacţiunea timpurie dintre copii. Imitarea unei acţiuni asupra aceluiaşi obiect duce la creşterea interacţiunii sociale. Imitarea reciprocă este modul predominant prin care se desfaşoară interacţiunea socială si comunicarea preverbală între copiii mici de aceeaşi vârstă.

Imitaţia la copiii cu autism

Copiii cu autism întâmpină dificultăţi în a-şi dezvolta abilităţile de imitaţie. Cercetătorii care au studiat impactul pe care îl are imitaţia asupra celorlalte arii de dezvoltare au ajuns la umătoarele concluzii:

  • Abilitatea de a imita gesturile si mişcările corpului este un predictor pentru dezvoltarea limbajului.
  • Abilitatea de a imita acţiunile cu obiecte este corelată cu dezvoltarea abilităţilor de joc.
  • Dificultatea de a imita acţiunile altor copii afectează jocul interactiv.
  • Atenţia împărtăşită apare după dezvoltarea abilitaţilor de imitaţie.

Datorită acestor conexiuni, predarea  imitaţiei  este un punct central în recuperarea  copiilor cu autism, iar învăţarea abilităţilor de imitaţie are ca rezultat îmbunătăţirea capacităţilor sociale generale ale copiilor cu autism.

Predarea abilitaţilor de imitaţie

În ciuda deficitului pe aria abilităţilor imitative, este demonstrat faptul că, copiii cu autism pot fi învăţaţi să imite o varietate de răspunsuri. În literatura de specialitate sunt descrise mai multe metode pentru predarea eficientă a acestor abilităţi. Dintre acestea amintim:

  • Predarea prin încercări distincte (Dicrete Trial Teaching)
  • Utilizarea imitării reciproce în context de joc (Reciprocal Imitation Training)
  • Promptarea şi întărirea imitaţiei într-un grup

În conluzie,  putem spune că un repertoriu imitativ ajută la dezvoltarea abilitaţilor sociale şi de comunicare la copii. Fara un repertoriu imitativ o persoană are şanse scăzute să dobândească comportamente noi.

Articol oferit de Raluca Anghel, psiholog, terapeut ABA

Referinţe :

Cooper, J. O., Heron, T. E., & Heward, W. L. (2014). Applied behavior analysis. Harlow: Pearson Education.

Ingersoll, B. (2008). The social role of imitation in autism: Implications for the treatment of imitation deficits.Infants & Young Children, 21, 107‐119.

Smith, I. M., & Bryson, S. E. (1994). Imitation and action in autism: A critical review. Psychological Bulletin, 116, 259-273.

Taylor, B. A., & Dequinzio, J. A. (2012). Observational Learning and Children With Autism. Behavior Modification, 36(3), 341-360. doi:10.1177/0145445512443981