Vizitele la gradinita ne fac sa ne imbunatatim constant activitatea cu cei mici, integrand in cadrul terapiei activitati si sarcini menite sa ii pregateasca din ce in ce mai bine pe acestia. Iata cateva activitati pe care le realizam in grupurile “de gradinita” cu copiii in varsta de 5-6 ani.
1. Crearea de rutine– desi suntem obisnuiti sa evitam acest lucru atunci cand lucram cu copii cu TSA, crearea de rutine in cadrul grupurilor nu este un lucru negativ, ci dimpotriva. La fel ca la gradinita, este important sa avem unele activitati care raman stabile in fiecare zi. Unele exemple ar fi dansul de inceput, salutul de inceput, un joc de miscare, prezenta. Aceste activitati vor deveni familiare copilului, vor fi usor de realizat cu timpul si acest lucru poate preveni aparitia comportamentelor problema.
2. Orarul si elementul surpiza-desi am vorbit despre rutine, trebuie sa luam in calcul si activitati surpiza, necomunicate in prealabil copilului. Ele pot aparea in orar sub forma unui simbol, sau puteti ascunde simbolul intr-o “cutie magica”. Se recomanda o singura activitate surpriza in cadrul unei sesiuni. Scopul lor este de a ajuta copilul sa se adapteze situatiilor noi ce apar deseori la gradinita. Exemple: un invitat surpiza, o plimbare prin curte, un joc nou;
3. Descrierea de planse – desi in terapie se lucreaza la dezvoltarea abilitatilor copilului de a descrie persoane, personaje, obiecte, animale, etc., de multe ori, copiii intampina dificultati la gradinita, atunci cand sunt rugati sa descrie o plansa ce contine mai multe elemente. Aceasta cerinta este una vaga pentru copiii cu TSA, care sunt obisnuiti din cadrul terapiei sa li se ceara lucruri cat mai clare. Asadar, primul aspect pe care trebuie sa il avem in vedere este tipul Sd-ului Ce vezi in imagine? Spune-mi ceva despre imagine, Hai sa descriem ce vedem.In ceea ce priveste descrierea, este utila folosirea unui sistem vizual pentru inceput. Majoritatea copiilor cu TSA nu au abilitatea de a surpinde elemente cheie atunci cand privesc o imagine complexa si se axeaza pe detalii. Putem facilita acest lucru folosind buline colorate sau alte simboluri pentru fiecare informatie pe care dorim ca cel mic sa o spuna. De exemplu, copilul trebuie sa numeasca anotimpul ilustrat in plansa, locatia, doua activitati pe care le surprinde si doua obiecte sau fiinte. Acest sistem poate fi adaptat in functie de imaginea care ii este prezentata copilului. Astfel, copilului ii va fi mai usor sa caute informatiile necesare si sa le spuna.
4. Cerintele directionate catre grup, nu catre copil: acesta este unul dintre cele mai importante aspecte ce pregateste copilul pentru gradinita. De multe ori, se intampla ca acesta sa stie raspunsul unei intrebari, dar sa nu raspunda decat atunci cand este numit de catre educator. Este important sa exersam acest lucru in cadrul terapiei si sa introducem copilul in grupuri, simuland mediul de la gradinita. Terapeutul care conduce grupul adreseaza intrebari variate, fie in cadrul unei discutii pe un anumit subiect, fie sub forma concursului de intrebari. Este important ca terapeutul din spatele copilului sa il prompteze pe acesta sa raspunda cand este cazul si sa se evite atentionarile verbale din partea terapeutului lider (Andrei, raspunde si tu).
5. Fise de lucru– trebuie mentionat faptul ca targetul, atunci cand se lucreaza pe fise in grup, nu este doar dobandirea unor noi cunostinte. Copilul trebuie sa invete sa deschida caietul de activitati la pagina spusa de catre educator, sa urmareasca ceea ce i se cere, indicand cu degetul anumite poze (toti copiii sa priveasca prima imagine, primul animal de sus, forma de pe primul rand, etc.). Odata ce imaginea a fost identificata, copilul va trebui sa numeasca la cerere obiectele in cor alaturi de alti copii (haideti sa spunem animalele din imagine, ce forme vedem pe pagina?). Daca in caiet sunt si imagini de colorat sau elemente grafice de scris, este important ca cel mic sa astepte si sa nu inceapa activitatea inaintea celorlalti copii. Aceasta este una dintre abilitatile importante si dificil de dezvoltat la copii, intrucat difera de modul in care au foat obisnuiti sa efectueze activitati.
6. Pauzele – dupa o activitate sau doua (lucru decis in prealabil), copiii primesc o pauza de joaca. Acestea nu au doar scopul de a relaxa, ci sunt o oportunitate de a observa si dezvolta abilitatile sociale ale copilului. Este important, insa, sa nu transformam pauzele intr-o activitate neplacuta, incarcate cu multe cerinte. Fiecare copil are anumite obiective pe plan social, iar terapeutul ajuta copilul sa le atinga in cadrul pauzelor de joaca: cerem frumos jucariile, acceptam cand suntem refuzati, ne jucam alaturi de ceilalti copii, etc.
Psiholog, Terapeut ABA