Cătălin are 3 ani și jumătate și a început să facă terapie din luna decembrie 2015. Vine la terapie în centrele AUTISM VOICE însoțit de tatăl său care are grijă de el într-un mod special.

Dacă i-ai fi văzut pe stradă atunci când au venit prima oară la ATCA, te-ai fi putut gândi că este o scenă comună – un fiu cu tatal lui ținându-se de mână, dar în realitate lucrurile erau mult mai complicate; Simplul fapt de a ieși cu Cătălin din intimitatea căminului era o aventură pentru amândoi. Cătălin nu recunoștea obiectele, nu răspundea atunci când era strigat pe nume și nu putea vorbi. În schimb, era imprevizibil și putea să facă o criză când te așteptai mai puțin.

Fără să-și dea seama, un astfel de copil îi va testa pe cei din jurul lui în permanență și, pe lângă asta, va avea și un simț foarte dezvolatat în ceea ce privește reacțiile sincere din partea celorlalți.

Cătălin este un copil mult mai puternic decât pare și luptă în permanență în bătălii pe care puțini dintre noi ar fi în stare să le poarte. Pentru el, orice pas mic este o mare victorie și orice răsărit de soare, o altă șansă de a participa la un miracol.

Poate că mulți oameni nu au capacitatea de a înțelege ce se petrece într-o familie cu un copil autist – nu de puține ori, un astfel de cămin este plin de iubire și de sensibilitate. Un astfel de copil te poate emoționa clipă de clipă, îți poate fi exemplu atunci când vrei sa renunți pentru că ai obosit – lucru pe care el nu-l va face niciodată. El va lupta să înțeleagă cine este și de ce îi este mai greu decât celorlalți sa facă lucruri banale.

O călătorie alături de un copil așa cum e Cătălin te poate umaniza cum n-o pot face multe alte experiențe. Primul cuvânt spus, prima dată când răspunde atunci când îl strigi pe nume, momentul unic când se apropie de tine și îți cere ceva – toate acestea sunt trăiri de o intensitate uriașă pentru un părinte! În astfel de momente, speranța revine și se gândește că și “puiul lui” ar putea să devină un copil tipic și să aibă o viață adevărată. Începând cu acele momente, visele pot prinde din nou aripi.

Azi, Cătălin poate să stea de vorbă cu cei din jur, poate cere lucruri, poate spune ce îl supără si merge neînsoțit la grădiniță.

De la acel Cătălin care era absent și nu răspundea niciodată dacă îl strigai pe nume, până la acest Cătălin de astăzi, drumul a fost lung dar au meritat fiecare pas si fiecare secundă.

Cătălin ne-a învățat și ne învață pe toți că imposibilul este posibil și că poți la un moment dat să te ridici și sa iti continui drumul.