Analiza funcţională a comportamentului este o metodă folosită pentru a identifica funcţia comportamentelor inadecvate şi pentru a obţine informaţii privind variabilele legate de manifestarea acestor comportamente, acesta reprezentând şi un prim avantaj al metodei.
Comportamentele pot avea 4 funcţii:
- Funcţia de atenţie
- Funcţia de scăpare din sarcina
- Funcţia de evitare a sarcinii
- Funcţia de autostimulare
Interviul comportamental reprezintă primul pas în evaluare. Scopul acestuia este de a procura informaţii despre comportamentul problema, antecedente şi consecinţe. Informaţiile necesare realizării acestui tip de interviu sunt legate de descrieri ale comportamentului şi anume: când, unde, cu cine şi cât de des se exteriorizează aceste comportamente, cât şi informaţii despre ce s-a întâmplat înainte de manifestarea comportamentului (antecedente), comportamentul propriu-zis şi cum reacţionează ceilalţi în prezenţa acestui comportament (consecinţele). În aceeaşi măsură, cu ajutorul interviului putem identifica anumite obiecte şi activităţi preferate ale copiilor, care ne pot ajuta apoi pentru a-i oferi ca întăritori pozitivi.
În cadrul analizei funcţionale, antecedentele şi consecinţele sunt manipulate pentru ca efectele lor asupra comportamentelor să poata fi măsurate.
Funcţia poate fi confirmată datorită verificării graficului realizat, care ne poate arăta ce anume din mediul inconjurator (reactia adultilor, sarcinile dificile si neadaptarea lor la nivelul copilului etc) menţine sau creşte comportamentul problemă.
În funcţie de rezultatul analizei funcţionale, putem decide care este modalitatea de lucru şi tehnica adecvată ce necesita a fi implementată pentru a ne atinge target-ul în vederea scăderii comportamentului indezirabil.
Articol oferit de Laura Ciobanu, Psiholog, Terapeut ABA, RBT