//Comportamentul cooperant la copii și adolescenții cu TSA

Comportamentul cooperant la copii și adolescenții cu TSA

A învăţa cum să cooperezi cu ceilalți duce la dobândirea unei abilităţi foarte importante, dar predarea acestei abilități copiilor și adolescenților cu tulburări de spectru autist (TSA) poate fi o provocare. Din fericire, există mai multe modalități prin intermediul cărora vă puteți ajuta copilul cu TSA să dezvolte un comportament cooperant.

De ce este importantă cooperarea?

Comportamentul cooperant îi ajută pe copii să reușească la școală, în relațiile cu ceilalți și în activitățile extrașcolare. De asemenea, este important și pentru o viață fericită și armonioasă. Cooperarea implică mai multe abilități importante, cum ar fi a împărți, a sta la rând și a respecta instrucțiunile altora. Copiii au nevoie de aceste abilități în cele mai multe situații sociale, cu scopul de a comunica și de a se înțelege cu ceilalți.

De ce copiii și adolescenții cu tulburări de spectru autist pot fi necooperanți?

Aproape toți copiii nu fac ceea ce li se cere uneori. Dar părinții copiilor și adolescenților cu tulburări de spectru autist (TSA) descoperă că lipsa de cooperare a copilului lor intervine adesea în viața de zi cu zi.

Copiii mai mici cu TSA sau cei cu abilităţi verbale limitate au adesea dificultăți în înțelegerea instrucțiunilor, ceea ce le poate îngreuna procesul de cooperare. Acest lucru se poate întâmpla în următoarele situații:

  • Există prea multe instrucțiuni – copiii cu TSA au nevoie de mai mult timp pentru a procesa ceea ce li se cere să facă și se pot simți copleșiți dacă trebuie să facă prea multe lucruri simultan.
  • Instrucțiunile sunt prea grele – uneori, copiii nu au competențele necesare pentru a face ceea ce li se cere să facă. De exemplu, dacă un copil nu știe să-și încheie cămașa, ar putea avea probleme dacă i s-a cerut să se îmbrace.
  • Instrucțiunile sunt prea vagi – copiii ar putea avea dificultăți în a coopera dacă nu este clar ce trebuie să facă. De exemplu, „Fii atent să nu stai încălțat pe canapea, Andrei” sau „Vrei să mergi la culcare, Maria?”. Cel mai bine este să fii cât se poate de clar.

De obicei, copiii cu TSA au dificultăți în interacțiunile sociale și în comunicare.

  • Deci, ei ar putea să nu coopereze pentru că nu au învățat comportamentul adecvat pentru diferite situații sociale. Sau s-ar putea să nu îşi poată gestiona sentimentele puternice sau dificile – cum ar fi furia, frustrarea sau anxietatea – care se pot manifesta când sunt rugați să facă ceva ce nu vor să facă.
  • Copiii cu abilităţi verbale reduse sau inexistente pot fi frustrați dacă nu își pot exprima verbal sentimentele – acest lucru este valabil pentru copiii cu și fără TSA.
  • Copiii cu TSA sunt uneori necooperanți atunci când li se cere să facă ceva ce nu le place din cauza unor probleme senzoriale – de exemplu, să meargă într-un magazin zgomotos sau să consume alimente cu texturi speciale.
  • Copiii cu TSA pot avea idei și comportamente rigide, fixe care pot interfera cu capacitatea lor de a respecta instrucțiunile. De asemenea, le este greu să-și îndrepte atenția de la un lucru la altul. Acest lucru ar putea da impresia că copilul dumneavoastră. nu este cooperant atunci când copilul are doar nevoie de timp pentru a trece la o nouă activitate sau pentru a urma o nouă instrucțiune.

În cele din urmă, comportamentul necooperant le permite uneori copiilor să iasă din situațiile care nu le plac. Atunci când copiii cu TSA nu doresc să facă ceva – cum ar fi să așeze jucăriile la loc sau să facă orice treburi în casă – ar fi mai ușor pentru părinții obosiți sau frustrați să-i lase să iasă din această situație, în loc să forțeze realizarea.

Sfaturi pentru dezvoltarea comportamentului cooperant la copii cu TSA

Strategiile descrise mai jos sunt menite să dezvolte spiritul de cooperare al copilului dumneavoastră. și să evite situațiile dificile înainte de a apărea.

Stabilirea limitelor –  înseamnă transmiterea unui mesaj ferm despre ceea ce are voie și ceea ce nu are voie să facă copilul dumneavoastră. – de exemplu, ora de culcare în zilele de şcoală este 20.00. Copiii încearcă adesea să conteste limitele stabilite de adulți – dar acest lucru înseamnă să fii copil. Dar limitele ajută la menținerea siguranței copiilor și sunt importante în reducerea comportamentului necooperant.

  • Când stabiliți limite, respectarea așteptărilor dumneavoastră. va arăta copilului că vorbiți serios.
  • De exemplu, începeți rutina pentru somn – spălarea dinților, citirea cărților și așa mai departe – la ora 19:30, astfel încât copiii să se culce la ora 20:00. Dar dacă așteptările sunt inconsecvente, copiii sunt mai predispuși să testeze sau să ignore limitele. De exemplu, dacă este ora 8 în câteva seri, dar în alte dăţi nu, copilul dumneavoasră ar putea face lobby pentru „celelalte seri” în fiecare seară.

Prezentarea unor instrucțiuni eficiente – modul în care prezentați instrucțiunile are o influenţă puternică asupra nivelului de cooperare al copilului dumneavoastră. Instrucțiunile pot fi mai eficiente prin:

  • a obține atenția copilului dumneavoastră
  • asigurați-vă că prezentați o instrucțiune, nu o cerere
  • fiți clar cu privire la ceea ce trebuie făcut
  • asigurați-vă că copilul dvs. poate face ceea ce îi cereți
  • prezentați instrucțiunea într-o manieră pozitivă – de exemplu, „Maria, când ești înăuntru te rog să mergi”, în loc de „Nu alerga, Maria”
  • respectați ceea ce ați cerut.

Prezentarea vizuală l-ar putea ajuta pe copilul dumneavoastră – de exemplu, utilizați o imagine cu spălarea mâinilor atunci când îi cereți copilului să-și spele mâinile. De asemenea, de ajutor poate fi utilizarea unui limbaj clar, concis, fără prea multe cuvinte. De asemenea, dați-i copilului puțin timp, în jur de 10 secunde, pentru a procesa instrucțiunile.

Prezentați opțiuni – atunci când copiii au mai multe opțiuni, ei învață să ia decizii și să gândească independent. Lăsând copilul să ia anumite decizii și lăudând alegerile responsabile, vă va ajuta să dezvoltați și să întăriţi stima de sine a copilului, precum și capacitatea acestuia de a coopera.

  • O bună modalitate de a oferi opțiuni copilului dvs. este de a îi oferi o gamă limitată de opțiuni – două sunt bune. De exemplu, „David, este ora prânzului. Vrei un sandviș cu brânză sau un sandviș cu cașcaval?”. Sau „Irina, e timpul să ne îmbrăcăm. Vrei să porți această fustă sau acești blugi?”.
  • Puteți încuraja copilul să facă alegeri limitate în fiecare zi – de exemplu, cu ce jucării să se joace, ce cărți să citească, cu ce haine să se îmbrace, ce să mănânce, în ce parcuri să se joace sau la ce proiecte să lucreze.

Stimulare în trei pași – aceasta este o strategie simplă care poate încuraja comportamentul cooperant, asigurându-vă că copilul dumneavoastră va urma instrucțiunile.

Pasul 1 –  este prezentarea instrucțiunii

  • Spune copilului tău: „David, spală-te pe mâini”.
  • Dați copilului dvs. cinci secunde pentru a urma această instrucțiune.
  • În cazul în care copilul dumneavoastră cooperează, lăudați-l şi încurajați-l cu entuziasm.
  • Dacă copilul dvs. nu cooperează în cinci secunde, treceți la pasul 2

Pasul 2 – este de a prezenta din nou instrucțiunea și de a demonstra comportamentul preferat copilului dumneavoastră:

  • Spuneți: „David, spală-te pe mâini” și îndreptați-vă spre chiuvetă.
  • Dacă copilul cooperează în cinci secunde, lăuda-ţi-l.
  • Dacă copilul dvs. nu cooperează în cinci secunde de la instrucțiune și demonstrație, treceți la pasul 3.

Pasul 3 – este de a prezenta instrucțiunea din nou și de a folosi ghidarea fizică

  • Spuneți „Ioana, spală-te pe mâini” și folosiți ghidarea manuală pentru spălarea mâinilor copilului.
  • Nu opriți ghidarea copilului până când instrucțiunea nu este completă.

Există câteva lucruri de reținut în ceea ce privește stimularea în trei pași:

  • Repetați instrucțiunile cu fiecare stimulare.
  • Etapele 1 și 2 nu se repetă niciodată o dată.
  • Concentrați-vă pe sarcină – nu vorbiți despre alte lucruri cu copilul dumneavoastră.
  • Atunci când cooperează, lăudați şi încurajați copilul.
  • Nu lăudați şi încurajați atunci când trebuie să utilizați îndrumarea fizică.

Lauda –  este o parte importantă a stimulării în trei pași și a multor altor strategii pentru a încuraja un comportament pozitiv. Lăudarea descriptivă – când îi spuneți copilului exact ce vă place în comportamentul său – funcționează cel mai bine. Un exemplu de folosire a laudelor descriptive pentru a încuraja cooperarea ar putea fi „Ana, bine făcut! Ţi-ai aranjat jucăriile.”

Atenția la mediu – încercați să vă gândiți la situațiile în care copilul dvs. este în mod constant necooperant. S-ar putea să considerați că copilul dumneavoastră nu este cooperant când ieșiți să mănânce, dar este bine atunci când mănâncă acasă. S-ar putea ca el să fie obișnuit cu o anumită rutină acasă sau preferă să mănânce din farfuria sa specială. Sau puteți descoperi că copilul dvs. nu este, de obicei, cooperant decât în ​​medii aglomerate și zgomotoase, poate pentru că este mai sensibil la sunete decât alți copii.

Ar putea fi lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta copilul să se simtă mai confortabil și, prin urmare, mai cooperant. Acestea ar putea include:

  • folosirea obiectelor de confort ale copilului în situații în care nu este cooperant – de exemplu, luați o farfurie specială de acasă dacă ieșiți să mâncați în oraș;
  • găsiți un compromis intre ceea ce trebuie să faceți şi sensibilitatea copilului dvs. – de exemplu, mergeți la un centrul comercial la o oră mai puțin aglomerată.

Poveștile sociale – explică situațiile sociale copiilor cu TSA. Puteți scrie poveștile sociale pentru a încuraja abilitățile și comportamentul corespunzător în situațiile în care copilul dumneavoastră trebuie să coopereze, inclusiv spălarea mâinilor, cumpărăturile, împachetarea și așa mai departe. Poveștile sociale sunt deosebit de utile pentru copiii care sunt mai anxioși decât alți copii și preferă să știe ce se va întâmpla.

Vigilenţă – a fi vigilent înseamnă a avea o minte clară și calmă, concentrată pe ceea ce se întâmplă în prezent. Vă puteți ajuta copilul să coopereze, dacă sunteți relaxat atunci când îl rugați să facă ceva şi concentrându-vă cu adevărat pe prezentarea unei instrucțiuni eficiente. Acest lucru ar putea necesita practică, dar cu cât efortul va fi mai mare, cu atât mai multe vor fi reușitele.

Sursă: https://raisingchildren.net.au/autism/behaviour/understanding-behaviour/cooperative-behaviour-asd

2019-07-09T13:28:20+00:00