Când luăm decizia de a divorța, știind că este cea mai rațională alegere, habar nu avem ce ne așteaptă, chiar dacă pare un capitol încheiat.

Desigur, veți spune că ați făcut un plan, că v-ați organizat, că ați luat în calcul toate schimbările și oricum altfel nu se mai poate.

Oricât de bine ați construit scenariile pentru noul statut de om despărțit sau divorțat, realitatea este mereu surprinzătoare. Și nu neapărat în sensul bun.

Acesta este un caz fericit, cel în care reușești să-ți pui gândurile în ordine.

Ce se întâmplă atunci când nu este nici decizia ta și nici una comună? Pur și simplu ești lăsat singur.

Dar atunci când există un copil sau mai mulți?

Dar atunci când copilul tău are un diagnostic?

Indiferent de motivul despărțirii, acest pas este dificil. Viața ta și a copilului tău se vor schimba.

Pierzi o relație importantă și poate nu este tocmai planul pe care îl aveai. Sentimentele tale pot fi puternice și pot oscila. Poți simți furie, frică, anxietate, incertitudine, singurătate, tristețe, vina, rușine. Și, având aceste trăiri, știi că nevoia copilului tău este de securitate, grijă și stabilitate.

Cum faci asta?

Când o relație se încheie, un plan de parenting făcut între părinți poate stabili responsabilitățile fiecăruia pentru îndeplinirea nevoilor copilului.

Da, se poate, atunci când ambii părinți sunt conștienți de implicarea pe care o au în dezvoltarea și creșterea propriului copil. Chiar și atunci când comunicarea pare imposibilă există soluții, opțiuni pentru rezolvarea conflictelor între tine și celălalt părinte.

Hai să găsim împreună variantele cele mai eficiente.

De ce este important?

Este foarte important. Reține că, deși copiii nu înțeleg cuvintele, pot simți tensiunea și conflictul. Vorbim în special despre acei copii care au dificultăți de exprimare și de înțelegere a mesajului. Au o înțelegere limitată a lumii. Te vor vedea supărat și tensionat. Nu știu motivul iar acest lucru poate declanșa un imens sentiment de vinovăție. Atunci vor face tot ce știu pentru a-ți capta atenția și o vor face cu acele comportamente care te țin aproape de ei. Indiferent dacă sunt pozitive sau nu. De cele mai multe ori, te vor scoate din minți.

Pot apărea probleme cu somnul, cu mâncatul, blocaje în limbaj, întârzieri în dezvoltare, probleme cu mersul la toaletă. Pot să apară dureri fizice (de cap, de burtă), nevoi emoționale exagerate, plâns, crize, irascibilitate… și lista poate continua.

Adică exact ce îți lipsea pentru a ajunge în timp să simți speranță, entuziasm sau chiar fericire.

Ce este de făcut?

Copilul depinde de tine pentru toate nevoile lui, fizice și emoționale. Are nevoie de lucruri previzibile și de rutină. Rutina poate fi diferită în fiecare casă. Cu cât este mai previzibilă și repetitivă, cu atât îi va fi mai ușor.

Oferă-i explicații scurte și clare.

Arată-i afecțiune.

Are nevoie de grijă și conexiuni emoționale.

Reamintește-i permanent copilului tău că îl iubești, că o să ai grijă de el și oferă-i posibilitatea de a forma o relație și cu celălalt părinte.

Deci este necesar să stabilești reguli împreună cu celălalt părinte pentru bună lui dezvoltare.

Mențineți amândoi rutina stabilită și introduceți  cât mai gradual posibil schimbările.

Ai grijă de tine pentru a-ți ajuta copilul.

Sunt mai multe etape prin care poți trece, de la negare, furie, negociere, depresie până la acceptare.

Împreună putem să găsim răspunsurile la întrebările tale…

Cum mă descurc?

Ce simt acum și unde mă aflu?

Ce fac pentru depășirea suferinței?

Cum mi-ar plăcea să arate viața mea?…

A fi părinte singur este dificil.

Lucrează pentru a deveni un părinte mai bun!

 

Articol oferit de Andreea Maria Cosmaciuc,Terapeut Analiză Comportamentală Aplicată, Psihoterapeut- Psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Andreea organizează cursuri de dezvoltare personală pentru părinți la AUTISM VOICE. Ai toate detaliile AICI.